Cum pot divorţa cetăţenii români stabiliţi în străinătate

Cum pot divorţa cetăţenii români stabiliţi în străinătate
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Persoanele de cetăţenie română care sunt stabilite în străinătate au la îndemână mai multe posibilităţi prin care pot obţine divorţul de celălalt soţ, indiferent dacă acesta este cetăţean român sau străin. În cazul în care cetăţeanul român cere divorţul în faţa unei alte instanţe decât cea română, există posibilitatea ca legea aplicabilă să nu fie cea română sau cea de la locul instanţei unde se cere divorţul.

În cazul în care cei doi soţi sunt de cetăţenii diferite şi unul este român, aceştia locuiesc în alte ţări decât cele unde domiciliază, cetăţeanul român are posibilitatea să aleagă ce lege se va aplica în procesul său de divorţ.

Cetăţenii români pot să obţină divorţul apelând la instanţa de judecată, urmând calea administrativă în faţa ofiţerului de stare civilă sau mergând la notarul public.

Cetăţenii români stabiliţi în străinătate trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte legate de condiţiile în care pot divorţa de soţii lor, indiferent că aceştia sunt români sau străini.

Pentru a putea divorţa, aceştia se pot adresa instanţelor din România, instanţelor din ţara unde locuiesc soţii, instanţelor din ţara în care aceştia au locuit împreună ultima dată, dacă unul dintre soţi mai locuieşte încă acolo, sau din ţara în care locuieşte unul dintre soţi, dacă cererea se înaintează de comun acord.

De asemenea, cererea de divorţ poate fi introdusă în ţara în care locuieşte cel care introduce cererea de divorţ în instanţă dacă aceasta este alta decât România, însă numai dacă acesta este cetăţean al ţării respective sau dacă a locuit acolo cel puţin şase luni înainte de a depune cererea de divorţ.

Cererea de divorţ mai poate fi introdusă şi în ţara în care locuieşte soţul împotriva căruia se introduce cererea de divorţ.

În situaţia  în care sunt implicate două sau mai multe ţări, legislaţia aplicabilă divorţului nu este neapărat legislaţia ţării în care se înaintează cererea de divorţ. Astfel, dacă între părţi există un acord exprimat printr-o convenţie scrisă, soţii pot opta să se aplice legislaţia din România sau cea a ţării în care au reşedinţa ambii soţi la data exprimării acordului. Soţii pot opta, de asemenea, pentru aplicarea legislaţiei din ţara în care au locuit împreună ultima dată, dar numai dacă unul dintre ei mai locuia acolo la momentul exprimării acordului, din ţara a cărei cetăţenie este deţinută de unul dintre soţi, din ţara în care s-a înaintat cererea de divorţ sau din ţara pe teritoriul căreia au locuit cei doi soţi cel puţin trei ani.

Dacă părţile nu încheie un asemenea acord, instanţele vor aplica legislaţia din ţara în care soţii locuiesc împreună la momentul cererii de divorţ. Dacă aceştia nu mai locuiesc împreună, se va aplica legislaţia din ţara în care au locuit împreună ultima dată, dar doar dacă cel puţin unul dintre ei mai are reşedinţa acolo la momentul cererii de divorţ. Dacă nu se află nici în acest caz, se aplică legea ţării de cetăţenie comună a celor doi soţi. În cazul în care nu este posibilă niciuna dintre situaţiile de mai sus, se aplică legislaţia din ţara în care s-a înaintat cererea de divorţ.

Conform Codului civil român, dacă legea străină nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România. De asemenea, dacă nici cel care introduce cererea de divorţ şi nici soţul nu mai locuiesc în România, ei pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, iar în lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Citit 9219 ori Ultima modificare Sâmbătă, 28 Iulie 2018 00:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.