În timpul căsătoriei, bunurile comune ale soţilor pot fi împărţite, în totalitate sau în parte, prin învoiala acestora (act autentic notarial) sau pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere privind determinarea cotei – părţi ce revine fiecărui soţ.
Partajul poate fi solicitat de oricare dintre soţi şi nu este condiţionat de existenţa unor motive temeinice.
În cadrul partajului judiciar, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.
Până la dovada contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală, de 50 la sută fiecare, la dobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.
Această prezumţie relativă, însă poate fi înlăturată prin administrarea unor probe solicitate de soţul interesat.
Modalitatea de împărţire a bunurilor comune poate fi stabilită de soţi de comun acord sau de instanţa de judecată.
De menţionat că soţii au posibilitatea de a solicita împărţirea bunurilor comune prin procedura medierii.
Astfel, în cazul în care se înţeleg la mediator, semnând un acord de mediere, soţii vor depune acest acord la instanţa de judecată sau la notariat în vederea autentificării.
Instanţa verifică dacă acordul de mediere îndeplineşte condiţiile de legalitate şi pronunţă o hotărâre de expedient care va cuprinde înţelegerea părţilor.
Taxa judiciară de timbru pentru cererea de partaj, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia, este în cuantum de trei la sută din valoarea bunurilor supuse împărţelii, dacă soţii sunt de acord cu valoarea bunurilor şi cu cota de jumătate instituită prin lege.
În situaţia în care soţii solicită instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea conform acordului de mediere având ca obiect partajul, taxa judiciară de timbru este de 20 de lei.
