Evaluaţi acest articol
(5 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac prin care părţile sau procurorul solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre definitivă şi să rejudece procesul.

În funcţie de motivele invocate, Codul de procedură civilă reglementează două feluri de contestaţie în anulare: contestaţia în anulare de drept comun (obişnuită) şi contestaţia în anulare specială.
Pentru formularea contestaţiei în anulare obişnuită trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele cerinţe:
- procedura de citare a părţii pentru ziua în care s-a judecat cauza nu a fost legal îndeplinită:
- partea nelegal citată nu s-a prezentat la judecată;
- nu s-a putut invoca nelegala citare a părţii pe calea apelului sau a recursului.
De precizat că acest motiv nu poate fi invocat când legea prevede că procesul se soluţionează fără citarea părţilor sau în situaţia în care citarea acestora este opţională, iar instanţa de judecată nu a dispus chemarea părţilor în proces (ex. în cazul  ordonanţei preşedinţiale).
În ceea ce priveşte contestaţia în anulare specială, Codul de procedură civilă prevede expres şi limitativ motivele pentru care această cale de atac poate fi exercitată, şi anume:
- când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei;
- în situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
- când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen;
- în cazul în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unuia dintre  recursurile declarate în cauză.
Aceste motive se aplică în mod corespunzător şi hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, care, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs, însă contestaţia în anulare nu poate fi  exercitată atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului. Referitor la motivul de contestaţie în anulare privind săvârşirea unei erori materiale, de menţionat că acest motiv vizează doar erori (nereguli) de natură procedurală, nu erori de judecată.
Prin urmare, este inadmisibilă contestaţia în anulare specială prin care se solicită remedierea greşelilor de judecată (reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor).

Cine poate introduce contestația în anulare

În practica instanţelor de judecată, au fost considerate asemenea erori materiale:
- anularea recursului ca netimbrat, deşi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru fusese depusă la registratura instanţei anterior soluţionării cauzei, dar, din motive neimputabile părţii, nu se afla în dosar;
- anularea recursului ca nemotivat, cu toate că motivele de recurs au fost depuse la dosar în termenul legal;
- respingerea recursului ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanţă, deşi de pe ştampila plicului anexat la dosar rezultă că recursul a fost depus la oficiul poştal în termenul legal;
- anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate de reprezentant, deşi la dosar se afla procura acestuia;
- pronunţarea instanţei de recurs cu privire la legalitatea altei hotărâri judecătoreşti decât cea atacată etc.
Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai de persoanele care au participat la judecată sau succesorii procesuali ai acestora, precum şi de către procuror. Aceasta trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă, printre alte menţiuni, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, după caz, denumirea şi sediul, hotărârea care se contestă şi instanţa  care a pronunţat-o, motivele pentru care se solicită anularea hotărârii, probele în dovedirea acestor motive (ex. înscrisuri pentru a se dovedi nerespectarea  procedurii de citare) şi semnătura contestatorului.
Contestaţia în anulare se introduce la instanţa de judecată care a pronunţat hotărârea, indiferent de motivul  invocat, în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Judecarea contestaţiei în anulare se face în regim de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea contestată.
Instanţa sesizată cu judecarea contestaţiei în anulare poate să suspende executarea hotărârii la cerere, însă numai după depunerea unei cauţiuni.
Întâmpinarea este obligatorie şi trebuie să fie depusă la dosar cu cel puţin cinci zile înaintea termenului de judecată stabilit de instanţă.
Hotărârea pronunțată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac precum hotărârea contestată.
Taxa judiciară de timbru pentru contestația în anulare este de 100 de lei.

Citit 1582 ori Ultima modificare Luni, 24 Februarie 2020 19:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.