* Dosarul lui Emil Constantin se umple de praf în arhiva Judecătoriei, iar termenul de prescripţie a faptei se apropie * Din aprilie 2008 şi până în martie 2010 nu s-a întâmplat nimic în acest dosar *
Despre dosarul 3770 din 2008, în care fostul rector al Universităţii Dunărea de Jos Galaţi, Emil Constantin (FOTO), şi alte două persoane sunt acuzaţi de deturnare de fonduri PHARE, am mai scris în „Viaţa liberă”.
Revenim însă pentru că dosarul cu pricina nu numai că s-a umplut de praf prin arhivele Judecătoriei Galaţi, dar şi-a schimbat şi numărul de înregistrare, pentru că inculpatul a cerut schimbarea completului de judecată.
Înregistrat pe 4 aprilie 2008, în dosarul fostului rector s-a aprobat cererea cu privire la nelegala constituire a completului de judecată în martie 2009.
Astfel, dosarul fostului rector s-a întors în arhivă pentru a fi repartizat, din nou, aleatoriu. Şi a fost repartizat, a primit un alt număr şi un prim termen pe 11 mai 2009. La acest termen, judecătorul a făcut cerere de abţinere, care nu a fost aprobată de completul imediat următor.
Cum cererea a fost soluţionată, dosarul a primit termen pe 15 iunie 2009. De la această dată, dosarul a mai ajuns pe masa judecătorilor de patru ori: 3 august, 19 octombrie, 14 decembrie şi 1 ianuarie 2010.
La niciunul dintre aceste termene nu s-a întâmplat nimic, cauza fiind amânată fie din lipsă de procedură cu vreunul dintre inculpaţi, fie din lipsa apărării vreunuia dintre inculpaţi.
Următorul termen va fi pe 22 martie a.c., când nu se ştie ce se va întâmpla.
Ţinând cont de faptul că infracţiunile de care sunt acuzaţi cei menţionaţi în dosar, şi anume deturnare de fonduri şi, respectiv, schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comisiei Europene sau din bugete administrate de aceasta, sunt destul de vechi ne-am interesat când se vor prescrie acestea.
Răspunsul ni l-a oferit judecătorul Irina Boldea, vicepreşedinta Curţii de Apel Galaţi: „În cazul domnului Emil Constantin, fiind vorba despre o singură faptă, termenul de prescripţie intervine după 7 ani şi 6 luni. Din datele de la dosar reiese că această faptă a fost săvârşită în 2003, aşa că putem spune clar că se apropie termenul de prescripţie”.
Acesta să fie oare unul dintre motivele deselor amânări din instanţă? Întrebarea este firească, mai ales că dacă intervine termenul de prescripţie, una dintre variantele posibile este închiderea dosarului.
„În cazul prescripţiei intervin două variante. Fie încetează procesul pe motivul prescripţiei, fie inculpatul cere continuarea judecăţi pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Dacă inculpatul cere continuarea judecăţii, decizia îi aparţine în final judecătorului care se ocupă de dosar”, ne-a mai spus Irina Boldea.
De ce au ajuns cei trei să fie învinuiţi?
Pe 29 noiembrie 2002 a fost încheiat un contract de grant între Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, în calitate de Autoritate Contractantă şi Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est Brăila, în calitate de Autoritate de implementare, pe de o parte, şi Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, în calitate de beneficiar, pe de altă parte.
Obiectul contractului a fost acordarea, în favoarea beneficiarului (Universitatea gălăţeană), a unei finanţări nerambursabile de fonduri Phare (în cadrul programului de Coeziune Economică Socială PHARE 2000 - Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul Restructurării Sociale).
Potrivit acestui contract, costul total al proiectului eligibil pentru finanţarea de către autoritatea contractantă a fost estimat la suma de 375.000 de euro, din doar 75.000 de euro veneau din partea beneficiarului şi a partenerilor săi.
Cine erau partenerii? 11 instituţii din diferite oraşe din ţară şi din străinătate.
Emil Constantin, în calitate de rector al Universităţii şi reprezentant al beneficiarului, a întocmit o listă cu persoanele participante la proiectul Reform. Pe listă erau trecute 88 de persoane de cetăţenie română şi trei persoane de cetăţenie străină.
Vizite sub semnul întrebării
După ce procurorii au cercetat lista întocmită de rector au constatat că trei persoane, care au beneficiat de fondurile proiectului, nu figurează ca fiind implicate în derularea acestuia.
Conform rechizitoriului care însoţeşte dosarul în instanţă, cele trei persoane - Ion Claudia, Ariton Doiniţa şi Tofan Carmen - au făcut deplasări în străinătate, deşi nu făceau parte din personalul proiectului. Cererile au fost formulate de cele trei femei şi aprobate, ca făcând parte din proiect, de către rectorul şi reprezentantul beneficiarului, Constantin Emil.
Femeile sunt citate ca martore în acest proces, iar, conform declaraţiilor lor depuse la dosar, se pare că doar Ariton Doiniţa a urmat un program oficial în cadrul instituţiilor vizitate în străinătate. Restul au fost doar vizite turistice.
Se pare, conform datelor din rechizitoriul DNA, că au fost întocmite anumite materiale didactice, dar nu au fost publicate şi nu au fost folosite niciodată. Aşa că, în loc de instruire, banii obţinuţi prin acest proiect au fost folosiţi în alte scopuri.
După ce a stat aproape 3 ani la DNA, dosarul se plimbă încă între arhivă şi judecători. Suntem curioşi dacă se va judeca totuşi această cauză sau dacă termenul de prescripţie îşi va intra în drepturi...
