Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MAMA și TATA (de/spre Sacralitate)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Eu - când gândesc la Mama - îmi aşez

pe Suflet cea mai lungă Liniştire,

cum cântul Ciocârliei în amiez

mângâie Grâul cu desăvârşire

şi-i miră Macii până înfloresc

drept Paznici ai Cuibarelor de unde

aud cum se întâmplă sub Ceresc

viaţa şi moartea Primelor secunde!

Eu - când gândesc la Tata - îmi aduc

aminte cea mai limpede-ntâmplare:

mergeam - odinioară - după Plug

şi azvârleam seminţe-n Brazda care -

sub Ochii lui Albaştri - se făcea

un fel de Scris... privirile-mi năuce -

deal după deal, vâlcea după vâlcea -

ceteau sub naltul Semnului de Cruce!

Citit 6335 ori Ultima modificare Miercuri, 20 Iulie 2022 19:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.