* Interviu cu Dinu Gâlcă, cel care a condus, în funcţia de prim-procuror, în două reprize (1999-2000 şi 2000-2005), adică timp de 6 ani în total, activitatea Curţii de Apel Galaţi *
- Aţi spus că mai întâi şi mai întâi vă veţi lua un răgaz pentru a vă linişti, înainte de a încerca iar avocatura sau chiar jurnalistica. Dar liniştea aceasta nu vă sperie?
- A, nu, nu e vorba de linişte totală, pentru că trebuie, de pildă, să-mi susţin lucrarea de doctorat; o întreprindere pe care am iniţiat-o cu câţiva ani în urmă şi care e finalizată în proporţie de 80-85 la sută.
- Apropo de perspectiva probabilă de a reintra în avocatură, branşă în care aţi debutat de altfel după absolvirea Facultăţii de Drept din Iaşi, la Alba Iulia; atunci, spre acel colţ de ţară v-a atras şi faptul că fratele dumneavoastră, Iulian Gâlcă, era deja pe acele meleaguri?
- Da, la momentul respectiv, fratele meu, care e cu doi ani mai mare ca mine şi care absolvise cursurile aceleiaşi facultăţi, reprezenta un prim punct de reper în spaţiul în care aveam să evoluez ulterior. Aceasta era realitatea atunci, dar chiar vreau să fac acum o precizare şi anume că această realitate nu m-a avantajat în vreun fel sau altul, aşa cum s-a vehiculat în anumite perioade, în diverse medii.
Da, fratele meu a fost şi preşedintele Curţii de Apel Alba, precum şi preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, dar fiecare a avut drumul său profesional şi ascensiunile proprii. Ce pot să spun e că eu nu am fost nici avantajat, nici dezavantajat de fratele meu, în condiţiile în care eu am avut funcţii de conducere înaintea lui. A, da, pot spune că am avut ce învăţa de la el, pentru că a terminat facultatea de drept înaintea mea şi a absolvit-o cu nota zece.
Şi el s-a retras din magistratură, a ieşit la pensie şi a revenit în avocatură, aşa cum, probabil, voi face şi eu. Acestea sunt într-adevăr nişte similitudini pe care viaţa, destinul fiecăruia ni le-au pus în faţă.
În fine, ceea ce pot spune e că pe parcursul carierei de magistrat am avut destule satisfacţii profesionale, dar şi unele neîmpliniri. Probabil că, într-o bună zi, după ce mă voi mai linişti, aşa cum v-am spus, voi reveni cu câteva crâmpeie de evenimente ce acum sunt doar istorie.
