Stanciu Tudor, pensionar la 63 de ani, a fost trimis recent în judecată fiind acuzat de omor calificat. De fapt, şi-a ucis soţia căreia, aşa cum scrie în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, „i-a aplicat mai multe lovituri, în zona capului, cu un obiect contondent”.
Faptele incriminate s-au produs în seara zilei de 8 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00. Atunci, în locuinţa de pe strada Ştiinţei, femeia i-a cerut soţului să-i aducă de băut. El a refuzat-o, dar ea s-a dus singură după băutură. Apoi, supărată, i-a aruncat bărbatului un fund de lemn în spate.
În replică, bărbatul înfuriat „pe fondul unei permanente stări conflictuale, sub imperiul unei puternice tulburări determinată de agresivitatea verbală şi fizică i-a aplicat victimei (Stanciu Maria), lovituri la cap cu fundul de lemn”. Femeia a suferit o „hemoragie, o contuzie meningo-cerebrală, în evoluţia căreia a intervenit o bronho-pneumonie ce i-a produs moartea”, scrie, sec, în buletinul medico-legal.
Fapta? Cum spuneam, omor calificat, dar cu circumstanţa atenuantă a provocării. Soţul şi-a recunoscut vina, declarând cu ocazia cercetărilor că „victima avea o atitudine violentă verbal şi fizic pe fondul consumului de alcool şi că în seara respectivă el n-a dat decât o singură dată cu fundul de lemn”.
C-o fi fost o dată sau de mai multe ori aproape că nici nu mai contează, din moment ce rezultatul a fost unul fatal. Femeia avea o constituţie fragilă şi, în plus, avea şi o afecţiune mai veche în acea zonă. Cum nu se putea mai rău. Faptul că femeia devenea agresivă la băutură, că refuzase dezalcolizarea, nu scuză fapta soţului ei. Oricine ar fi victima, oricum s-ar fi întâmplat lucrurile, moartea prin violenţă tot crimă rămâne.
