Procesul care se ducea între Primărie şi intermediarii deputatului Mihail Boldea pentru casa din strada Cuza, numărul 43, s-a încheiat la Curtea de Apel, pentru că recursul făcut de oamenii parlamentarului nu a fost timbrat. Practic, Primăria a intrat în posesia terenului, iar amicii lui Boldea au renunţat să mai facă opoziţie, după ce a intervenit ancheta penală care l-a vizat pe deputat.
După ce a realizat că, printr-o manevră dubioasă, a rămas fără terenul din buricul târgului, Primăria l-a chemat în judecată pe presupusul proprietar, Tudorache Postelnicu, dar şi pe cumpărătoarea Lenţa Floratos. Început în februarie 2009, procesul a trecut pe la toate instanţele până acum, păstrându-se decizia Judecătoriei - prin care Lenţa Floratos trebuie să lase terenul municipalităţii. Tot Judecătoria a hotărât să păstreze şi valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare dintre Floratos şi Postelnicu, motiv de atac la Tribunal, dar şi la Curte, unde s-a produs renunţarea.
Modul în care Tudorache Postelnicu a devenit proprietar al terenului din Cuza 43 s-a putut vedea în dosarul instrumentat de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Personajele care apar în referatul de arestare a deputatului Boldea au legătură directă cu cele implicate în luarea terenului din strada Cuza. Tudorel Vrânceanu, arestat în „dosarul Boldea”, este ginerele lui Tudorache Postelnicu, care a devenit, în baza unor mărturii mincinoase şi a unui presupus antecontract, proprietar peste noapte al unui teren în buricul târgului. El l-a vândut Lenţei Floratos, bunica maternă a avocatei suspendate Mihaela Bolboceanu, care acum a renunţat la proces, netimbrându-şi acţiunea.
Casa din Cuza 43 a fost monument istoric. A fost compusă iniţial din 640 de metri pătraţi de teren şi din şapte corpuri de clădire. Din 1882 şi până la naţionalizare a funcţionat ca han, după care a fost cabinet medical şi locuinţă a unui anume doctor Bârlădeanu. Imobilul a trecut în proprietatea statului în 1959. După moartea Letiţiei Bârlădeanu, în anul 2000, casa a fost lăsată în paragină. Numai că „ochii din umbră” au pândit momentul şi au făcut un proces la Judecătorie, prin care cereau să i se recunoască lui Tudorache dreptul de proprietate, ca urmare a faptului că ar fi locuit acolo neîncetat timp de 30 de ani, comportându-se ca un bun proprietar. Lucru care le-a şi reuşit până la ancheta DIICOT.
