Înşelăciunile de orice fel ar fi produc găuri care de cele mai multe ori nu mai pot fi acoperite odată cu trecerea timpului, fie că vorbim de stat, fie că vorbim de persoane fizice. Chiar dacă dosarele se finalizează cu condamnarea la închisoare a inculpaţilor, recuperarea pagubelor rămâne în grija victimelor, care, prin procese civile, încearcă să reducă o parte din pierderi, acolo unde mai pot. Astăzi vă dăm trei exemple de dosare penale care au produs pagube de aproape patru milioane de lei unor persoane sau unor instituţii publice, care au pe puţin zece ani de la comitere şi în care recuperarea se află sub semnul întrebării.
Firma nu mai există, acţionarii au murit
Primul dosar este al prietenului fostului parlamentar Mihail Boldea. Adrian Azoiţei este cel care l-a transportat pe ex-deputatul Boldea în Turcia, atunci când presa a vuit că Boldea, inculpat într-un dosar al DIICOT, ar fi fugit din ţară.
Azoiţei şi un anume Dorinel Bozga au avut un dosar penal cu o înşelăciune de 1.600.000 de lei, comisă în urmă cu 11 ani, în dauna Combinatului, prin intermediul firmei Crisliv SRL. Societatea a intrat în faliment şi între timp a fost radiată, culmea coincidenţei, chiar cu câteva zile înainte de rămânerea definitivă a deciziei penale la Înalta Curte. Bozga, un personaj care nu a fost văzut niciodată, a avut doar avocaţi din oficiu, iar instanţa a cerut să se facă dovada că este decedat. Spre deosebire de el, Azoiţei a fost în instanţă şi şi-a angajat avocaţi, printre care s-a numărat şi Boldea.
Cei doi au fost trimişi în judecată în 2002 pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Crisliv a cumpărat tablă şi a achitat-o cu file cec fără să aibă acoperire în cont. În 2006, Tribunalul le-a dat câte şase ani şi patru luni închisoare, urmând să achite prejudiciul. În mai 2007, Curtea de Apel a dispus ca Azoiţei să facă opt ani de puşcărie, iar Bozga să rămână cu şase ani şi patru luni. Înalta Curte, în aprilie 2008, a casat decizia şi a trimis cauza la Tribunalul Galaţi, pentru rejudecare. În februarie 2010, judecătorii acestei instanţe le-au dat amândurora câte zece ani de puşcărie, obligându-i să achite în solidar prejudiciul de 16.584.727.138 de lei vechi. În martie 2011, Curtea de Apel a desfiinţat sentinţa şi a trimis dosarul spre rejudecare la Tribunal. În aprilie 2012, această instanţă le-a dat câte zece ani de puşcărie şi i-a obligat pe amândoi, alături de societatea Crisliv, să achite prejudiciul. Decizia a trecut şi de Curtea de Apel, şi, de curând, şi de Înalta Curte. Lui Azoiţei i s-a pus sechestru pe ceea ce avea, o maşină, iar societatea nu mai există. Ultimele informaţii din acest dosar indică faptul că şi Azoiţei a decedat între timp (pe 3 iunie 2013), astfel că recuperarea prejudiciului a devenit practic improbabilă.
A luat şapte case, dar nu mai are nimic
De-a lungul a doi ani, 2005 - 2007, Elena Buta, o femeie simplă, a reuşit prin acte notariale să dea o ţeapă de 400.000 de lei şi 155.000 de euro fostului soţ, altor rude şi unor prieteni. Femeia nu are nimic în proprietate, dar magistratul a decis obligarea ei la plata acestor sume către cei pe care i-a înşelat, luându-le casele.
Deşi au fost comise în urmă cu opt ani, trebuie spus că din 2005 şi până în ianuarie 2011, când cazul a ajuns la Tribunal, dosarul penal s-a plimbat între parchete, deoarece, iniţial, au intrat în ecuaţia penală şi notarii în faţa cărora s-ar fi încheiat acele acte. Aceştia însă s-au ales cu soluţii de NUP (neînceperea urmăririi penale).
Există şi un alt dosar în afară de acesta, în care se încearcă lămurirea situaţiei. Până atunci, însă, există doar realitatea cruntă că Buta i-a lăsat fără casă pe fostul soţ şi pe unchiul acestuia. Bătrânul ar putea să-şi recupereze locuinţa, printr-un proces civil. Instanţa de judecată a suspendat dosarul civil până la soluţionarea celui penal, astfel că următorul termen în procesul civil a fost dat pentru luna octombrie.
În proces au fost şapte părţi vătămate, din care numai una a reuşit să-şi recupereze apartamentul, restul se chinuie de ani buni să-şi demonstreze paguba. Tribunalul a condamnat-o pe femeie la şase ani de puşcărie, Curtea de Apel i-a dat zece ani, iar Înalta Curte a păstrat decizia, motiv pentru care femeia a intrat în puşcărie, lăsând în urma ei un copil, dar şi declaraţia pe care a dat-o la Tribunal că banii i-a împărţit cu cei care au învăţat-o să facă aceste lucruri.
Proces nefinalizat de 11 ani
Un alt dosar care nu s-a finalizat este cel al lui Mihăiţă Oţelea, despre care procurorii au stabilit că ar fi dat o ţeapă de un milion de lei AJOFM. Fapta s-a petrecut în urmă cu 11 ani, când prin societatea Social Trade SRL s-a derulat un proiect pentru şomeri. Dosarul a trecut şi pe la DIICOT Bucureşti, dar în martie 2005 a ajuns la Parchetul Tribunalului, iar pe 7 decembrie 2007, poliţiştii de la Serviciul Investigare Fraude l-au finalizat cu propunere de trimitere în judecată pentru Oţelea şi întreaga echipă de conducere a AJOFM Galaţi, despre care acesta a afirmat că le-a dat bijuterii din aur şi argint, dar şi bani. Pe 26 martie 2008, dosarul a plecat de la Parchetul Tribunalului şi a ajuns în instanţă cu un singur trimis în judecată - Mihăiţă Oţelea. Tribunalul l-a condamnat la patru ani şi jumătate pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, constatând că unele infracţiuni s-au prescris. Curtea de Apel a păstrat decizia, iar la Înalta Curte următorul termen este stabilit pentru 24 octombrie. Oţelea trebuie să achite prejudiciul împreună cu Social Trade, dar rămâne de văzut cum se va finaliza acest caz.
