Domnul Dumitru Sava, din Galaţi, ne întreabă dacă în legislaţia românească există vreo prevedere privind programul individual de muncă. „Aş dori să ştiu cum se poate aplica pentru un salariat, în condiţiile legii, programul individual de muncă. Precizez că lucrez în mediul privat şi am peste 15 ani în câmpul muncii”, ne scrie cititorul nostru.
Stabilirea programului de muncă este un drept al angajatorului. Prin programul de muncă individualizat însă s-a atribuit şi salariatului dreptul de a fixa perioada variabilă din cadrul programului de muncă. Art. 115 alin. 1 din Codul muncii prevede că angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamentele interne.
Astfel, durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului normal de muncă zilnic, adică de 8 ore, respectiv de 6 ore în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani.
Salariaţii care lucrează conform unor programe individualizate de muncă pot efectua munca suplimentară, însă numai cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă care nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
Şomaj după demisie
Domnul George D. ne-a scris pentru că vrea să îşi dea demisia de la firma la care lucrează şi doreşte să ştie dacă va beneficia sau nu de şomaj. „Lucrez de cinci ani la firma cu pricina şi nu mai pot să suport condiţiile de muncă. Vreau să mă mut din localitate şi să îmi dau demisia de la această firmă. Nu ştiu însă dacă voi beneficia sau nu de şomaj”, ne povesteşte cititorul nostru.
Pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj nu este suficientă numai îndeplinirea condiţiilor de stagiu la bugetul asigurărilor de şomaj, ci şi încetarea raportului de muncă/serviciu sau a contractului soldaţilor şi gradaţilor voluntari în anumite condiţii.
Astfel, un salariat care a demisionat nu va putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea şomajului nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare. De ce? Pentru că încetarea contractului individual de muncă prin demisie nu este prevăzută între cazurile de încetare din motive neimputabile a contractului, condiţie esenţială pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj.
Citiţi normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 care explică ce se înţelege prin motive neimputabile. Atenţie, aceste norme metodologice au fost modificate de curând prin Hotărârea de Guvern nr. 449/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea şi completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi al stabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 285 din 30 aprilie 2009.
