Codul de procedură civilă prevede că atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa de judecată consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, în funcţie de complexitatea expertizei.
În principiu, efectuarea expertizei este facultativă. Sunt anumite situaţii când expertiza este obligatorie (ex. expertiza psihiatrică, în cazul punerii sub interdicţie judecătorească sau când se solicită înregistrarea tardivă a naşterii unei persoane pentru stabilirea vârstei şi a sexului acesteia).
Expertiza trebuie solicitată prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau prin cerere reconvenţională, însă poate fi dispusă şi de către instanţa de judecată, din oficiu.
Atunci când expertiza este solicitată de către una dintre părţi, aceasta din urmă trebuie să arate care sunt împrejurările de fapt care trebuie lămurite de către expert pentru ca instanţa de judecată să verifice dacă se impune cunoaşterea părerii unor specialişti în soluţionarea litigiului.
Părţile pot alege de comun acord expertul, iar în situaţia în care nu se învoiesc, acesta va fi numit de către instanţa de judecată, prin tragere la sorţi, de pe lista cu experţi întocmită şi comunicată de către Biroul local de expertiză din cadrul Tribunalului.
De menţionat că nu se poate solicita expertului să aprecieze asupra unor probleme de drept, întrucât acestea sunt de competenţa exclusivă a judecătorului.
Citeşte şi: BREVIAR JURIDIC/ Cererea reconvenţională
