Provocarea de emoţii puternice constituie cheia succesului pentru escrocii axaţi pe câştiguri rapide, susţin psihologii
Ifractorii vizează instinctele primare ale victimelor pentru a le anihila orice raţiune
Victime ale aşa-zişilor vânzători ambulanţi care propun tranzacţii fulger ale unor bunuri aparent de lux sau ale aşa-zişilor avocaţi, poliţişti sau medici care folosesc perfida metodă „Accidentul” pentru a obţine sume mari de la bătrâni, toate au un numitor comun: victimele sunt, la momentul „atacului”, supuse unui stres emoţional care le anulează orice urmă de judecată. Pică în plasa infractorilor oameni cu studii superioare, educaţi, informaţi şi preveniţi pentru că, sunt de părere specialiştii, toţi oamenii sunt vulnerabili când vine vorba, după caz, de siguranţa celor dragi sau de avantaje materiale. Frica şi lăcomia fac parte din esenţa umană şi puţine sunt modalităţile prin care să le putem stăpâni în momentul în care ne aflăm într-o situaţie „fierbinte”.
Spaima – cheia păcălelilor la telefon
Deja clasica metodă „accidentul”, prin care victimele sunt minţite la telefon cu privire la false evenimente rutiere în care sunt implicaţi cei dragi, are mari şanse să aibă viaţă lungă şi asta din două cauze: escrocii care o aplică sunt deja încarceraţi pentru alte infracţiuni şi nu au mare lucru de pierdut, iar victime se pot găsi cu uşurinţă oricând pentru că reţeta este una singură şi greu de combătut: provocarea spaimei. Dovada succesului acestei practici, care are deja câţiva ani buni pe la noi, o constituie numărul mare de plângeri înregistrate şi în acest an la Poliţia Galaţi. 26 de sesizări venite din partea păcăliţilor care au plătit, fără să gândească lucid, aproape 170.000 de lei. Psihologul gălăţean Lucian Lungu, cu o bogată experienţă judiciară, ne explică mecanismul după care lucrează infractorii şi cedează victimele: „Făptuitorii sunt deja în penitenciare, de aici şi limbajul juridic pe care îl folosesc, cu care sunt oarecum familiarizaţi. S-au găsit în puşcării hârtiuţe cu discursuri, pe care ei le învaţă sau pur şi simplu le citesc. Folosesc cuvinte „tari”, de genul sânge, accident, copii răniţi, operaţie. Sunt nişte minciuni prefabricate cu care ei reuşesc aproape tot timpul să îşi convingă victimele, chiar dacă mari informaţii nu au. Încep cu „aveţi un fiu” şi de aici, cu informaţiile pe care le obţin îşi duc discursul mai departe. Mai poate apărea un personaj care se pretinde a fi victima accidentului, care îşi ia o voce plângăreaţă, se schimonoseşte”, explică psihologul. Ce îi rămâne de făcut victimei de la celălalt capăt al firului în faţa unui asemenea arsenal? Cedează şi face tot ce îi spune infractorul, asemenea unui robot. Caută bani, îi scoate de la saltea ori de la bancă, sau chiar se împrumută.
„În momentul acela, părintele, sau victima infractorului, intră într-o stare de emoţie puternică care îi anulează gândirea conştientă. Trece pe programul de supravieţuire. Nu mai gândeşte logic, cu toate pregătirile care i se fac înainte, deşi el este informat, află, citeşte, este prevenit. Multe victime sunt din rândul oamenilor cu o inteligenţă şi o cultură peste medie, dar inteligenţa nu mai conferă în acele momente niciun avantaj”, conchide psihologul.
Chilipirul, ochiul dracului
Foamea după avantaje, lăcomia care face parte instinctual din orice om, este un alt punct slab exploatat din plin de escroci, din cele mai vechi timpuri. Exploatarea dorinţei de câştig a stat la baza diferitelor escrocherii: metoda „Detergentul”, metoda ajutoarelor de la primărie condiţionate de plata unor comisioane, metoda câştigurilor la diferite concursuri reale sau închipuite, la care victimele nu participaseră niciodată sau clasicele chilipiruri de al colţul străzii cu bijuterii, telefoane, aparate foto sau ţigări. Sunt doar câteva exemple în care infractorii au câştigat de pe urma dorinţei victimelor de a obţine avantaje.
„Omul, când simte că are ceva de câştigat, nu mai raţionează şi lasă garda jos. Relevante sunt acele înşelăciuni care se petrec tot în jurul unor aşa zise accidente, în care infractorii încearcă să vândă o bijuterie de aur pe un preţ convenabil, argumentând că trebuie să facă urgent rost de bani pentru a-şi ajuta o rudă rănită şi care trebuie urgent operată. Victima atunci nu mai discerne şi scoate toţi banii pe care îi are, mai ales că este grăbit şi avertizat să se ferească de poliţie”, explică psihologul.
Aşa se face că grăbirea victimei şi ferirea de martori şi mai ales de poliţie au devenit, pe lângă exploatarea dorinţei de a face „afaceri bune”, chei în materializarea altor genuri de înşelăciuni: cele cu ţigări.
Ţigările nu se vând în fundături părăsite!
Publicul ţintă, „victimă” a repetatelor scumpiri ale tutunului comercializat legal, caută alternative în marfa adusă de peste Prut. De multe ori, cel care se oferă să îi vândă fumătorului ţigări multe şi ieftine nu este nici basarabean, nici samsar, ci un individ erijat într-un vânzător de bună credinţă.
„Sunt mulţi rromi de-ai noştri, care sunt blonzi, vorbesc frumos, au accent moldovenesc. Un semnal este că vând cantităţi mari la preţuri extrem de mici, ceea ce pe de o parte îi încântă pe clienţi, dar constituie şi un indiciu că oferta nu e serioasă. E o chestie românească, să apuce şi să ia cât mai mult şi mai ieftin. Evident, predarea mărfii nu se face în piaţă, escrocul îşi invită clientul într-un loc ferit, inclusiv de poliţie. Pe o stradă mai necirculată le pune în braţe o sacoşă, ia banii repede şi fuge”, aflăm de la specialist.
Este evident că o primă soluţie pentru înşelatul păcălit şi frustrat este să dea fuga la poliţie, să se plângă, în momentul în care descoperă că a cumpărat nu ţigări, ci polistiren, cuie şi ziare ambalate frumos în scotch. Vestea mai puţin bună este că, deşi escrocul se identifică de regulă cu uşurinţă, sunt şanse slabe să fie trimis în judecată, deoarece fapta s-a petrecut fără martori, iar probele admisibile pentru a-l trimite după gratii sunt, astfel, aproape inexistente.
