Acţiunea în revendicare imobiliară este mijlocul juridic prin care reclamantul, titular al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil determinat, solicită instanţei de judecată să i se recunoască acest drept şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât (posesorul neproprietar) să-i restituie bunul respectiv.
Codul civil nu defineşte acţiunea în revendicare, însă prevede că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.
Reclamantul din acţiunea în revendicare trebuie să dovedească, în toate cazurile, că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul are posesia nelegitimă a acestuia. Prin urmare, nu este suficient doar ca reclamantul să pretindă că pârâtul deţine fără temei legal bunul revendicat.
Regula generală instituită de Codul civil este aceea că dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară se face cu extrasul din acest registru.
Acţiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă (adică poate fi introdusă oricând la instanţa de judecată), cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, şi se depune la instanţa în a cărei rază teritorială se află bunul revendicat.
Competenţa materială a instanţei de judecată se stabileşte în funcţie de valoarea bunului revendicat. Astfel, dacă această valoare este de până la 200.000 de lei inclusiv, competenţa de soluţionare a acţiunii în revendicare aparţine judecătoriei, iar în cazul în care valoarea bunului este mai mare de 200.000 de lei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul trebuie să arate că este proprietarul bunului revendicat şi, eventual, să precizeze modul în care a dobândit acest imobil, precum şi titlul în baza căruia îl deţine. Totodată, reclamantul trebuie să arate că pârâtul ocupă fără drept imobilul din litigiu, în sensul că nu deţine nici un titlu de proprietate asupra acestuia.
În dovedirea sau combaterea acţiunii, părţile pot solicita administrarea unor probe: înscrisuri (ex., acte de proprietate asupra imobilului revendicat), interogatoriu, expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală pentru identificarea imobilului, etc.
În situaţia admiterii acţiunii, pârâtul va fi obligat să restituie reclamantului bunul revendicat.
În cazul în care acest bun a fost înstrăinat, Codul civil prevede expres posibilitatea reclamantului de a solicita instanţei de judecată obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând despăgubiri, evaluate în raport cu momentul restituirii bunului.
Taxa judiciară de timbru pentru acţiunea în revendicare imobiliară se calculează în funcţie de valoarea bunului revendicat.
