Copilul care s-a născut în afara căsătoriei are dreptul de a purta numele tatălui său natural, de a beneficia de îngrijire, ocrotire şi întreţinere din partea acestuia. În vederea valorificării principiului ocrotirii copilului, al stabilirii adevărului cu privire la paternitate, al egalităţii în drepturi dintre copilul din căsătorie şi cel din afara ei, tatăl biologic al copilului poate fi acţionat în justiţie de către mamă, atunci când refuză recunoaşterea.
Acţiunea pentru stabilirea paternităţii trebuie introdusă în numele copilului de către mamă sau de reprezentantul legal. Ea poate fi pornită sau continuată cu respectarea cerinţelor legale chiar şi de către moştenitorii copilului. De asemenea, acest tip de acţiune poate fi pornită inclusiv împotriva moştenitorilor tatălui şi se poate continua împotriva lor, atunci când pretinsul tată a decedat în timpul procesului.
Acţiunea de stabilirea paternităţii se poate introduce oricând în timpul vieţii copilului. Dacă copilul a decedat anterior promovării acţiunii, moştenitorii acestuia o pot introduce în termen de un an de la data producerii decesului.
Pentru admiterea acţiunii, trebuie să se dovedească: naşterea copilului, existenţa relaţiilor dintre părinţi în perioada concepţiei, cât şi faptul că din acestea a rezultat copilul. Dovada paternităţii se face prin orice mijloc de probă, un rol deosebit ocupându-l expertiza medico-judiciară. La rândul său, presupusul tată se poate apăra, făcând dovada contrarie.
Hotărârea judecătorească prin care se stabileşte paternitatea din afara căsătoriei produce efecte de la concepţia copilului.
Mama copilului îi poate cere tatălui biologic o serie de despăgubiri, constând în jumătate dintre cheltuielile ocazionate de naşterea copilului şi lăuzie, cât şi cheltuielile pe care le-a făcut cu întreţinerea sa pe parcursul sarcinii şi în perioada de lăuzie, chiar dacă copilul s-a născut mort sau decesul acestuia a survenit înainte ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre judecătorească. Aceste despăgubiri pot fi solicitate de către mamă în termen de trei ani de la naşterea copilului, însă nu pot fi solicitate dacă nu s-a formulat acţiune pentru stabilirea paternităţii.
