Executorul testamentar în noul Cod civil

Executorul testamentar în noul Cod civil
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Instituţia executorului testamentar a fost introdusă prin noul Cod civil, pentru a-i putea scuti pe moştenitori de anumite obligaţii, în cazul în care moştenitorii sunt minori sau puşi sub interdicţie sau chiar în cazul în care cel care dispune în acest sens nu are încredere că moştenitorii vor fi capabili să îi aducă la îndeplinire dispoziţiile.

Dispoziţiile de ultimă voinţă ale celui decedat pot fi puse în executare de către moştenitorii legali sau de către legatarii universali, însă acesta poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care să se ocupe de aceste chestiuni. Executorul testamentar poate fi desemnat chiar de către o altă persoană, căreia i-a fost dată această sarcină prin testament.

Accept prin declaraţie notarială

Executorul testamentar trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi poate începe să îşi îndeplinească atribuţiile ce i-au fost stabilite doar după ce dă o declaraţie autentică notarială prin care acceptă această misiune.
Dreptul de administrare al executorului testamentar se întinde pe o perioadă de doi ani de la data deschiderii succesiunii, putând fi prelungit pentru motive întemeiate de către instanţa de judecată, prin acordarea de termene succesive de câte un an.
Executorul testamentar execută întru totul dispoziţiile testamentare şi apără validitatea testamentului. În baza mandatului său, poate să solicite punerea de sigilii, atunci când printre moştenitori sunt minori, persoane interzise judecătoreşte sau dispărute. Se ocupă de inventarierea bunurilor moştenirii şi poate cere chiar încuviinţarea instanţei pentru vânzarea unor bunuri în vederea obţinerii sumelor necesare pentru executarea legatelor. De asemenea, în îndeplinirea mandatului său, poate să încaseze creanţele moştenirii sau să plătească datoriile acesteia, dacă a fost împuternicit în acest sens. În lipsa unei asemenea împuterniciri, datoriile vor putea fi achitate doar cu încuviinţarea instanţei.
Executorul testamentar răspunde ca un mandatar cu privire la modul de executare a misiunii sale şi are obligaţia de a da socoteală pentru gestiunea sa, atât la sfârşitul fiecărui an, cât şi la sfârşitul mandatului său.
În cazul în care există mai mulţi executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile le-au fost împărţite.

Remuneraţia executorului

Cheltuielile aferente exercitării acestui mandat, inclusiv cele cu remuneraţia executorului testamentar, atunci când acesta a fost stabilit prin testament, sunt suportate din moştenire.
Executarea testamentară încetează ca urmare a îndeplinirii misiunii sau datorită imposibilităţii de îndeplinire a acesteia, prin renunţarea la aceasta, dată în formă autentică, prin decesul executorului testamentar, punerea sub interdicţie judecătorească a acestuia, prin revocarea de către instanţa de judecată ca urmare a neîndeplinirii misiunii sau îndeplinirii defectuoase a acesteia. De asemenea, execuţiunea testamentară încetează la expirarea termenului de exercitare a dreptului de administrare, în cazul în care acesta nu a fost prelungit de instanţa de judecată.

Citit 2519 ori Ultima modificare Luni, 29 Mai 2017 18:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.