BREVIAR JURIDIC | Probele în procesul de divorţ

BREVIAR JURIDIC | Probele în procesul de divorţ
Evaluaţi acest articol
(22 voturi)

Divorţul pe cale judiciară poate avea loc atunci când ambii soţi sunt de acord cu  desfacerea căsătoriei, indiferent dacă există sau nu copii minori, cât şi în lipsa acestui acord. În această ultimă situaţie, cererea de divorţ trebuie să se întemeieze pe motive care să ateste că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi, astfel, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de divorţ apreciază temeinicia motivelor invocate şi, în funcţie de situaţia de fapt şi probele administrate, stabileşte culpa soţilor în destrămarea căsătoriei, pronunţând divorţul din culpă comună sau din culpa exclusivă a unuia dintre soţi.

Dovada motivelor temeinice de divorţ se poate face cu orice mijloace de probă, şi anume: înscrisuri, interogatoriu, martori, anchetă psihosocială etc. Proba cu înscrisuri este admisibilă pentru dovedirea tuturor capetelor de cerere, inclusiv a motivelor pentru care se solicită desfacerea căsătoriei. Părţile pot să  se folosească atât de înscrisuri sub semnătură privată (ex., scrisori), cât şi de înscrisuri autentice.

Interogatoriul poate fi folosit pentru combaterea motivelor de divorţ sau în dovedirea cererilor accesorii divorţului, iar răspunsurile date de soţi sunt apreciate de instanţa de judecată în contextul celorlalte probe administrate în cauză.

În ceea ce priveşte proba cu martori, Codul de procedură civilă prevede că în procesul de divorţ se pot audia ca martori rudele şi afinii părţilor până la gradul al treilea inclusiv, cu excepţia descendenţilor. Se are în vedere că aceste persoane (părinţi, fraţi etc.) sunt cele mai apropiate de soţi şi cunosc mai bine existenţa unor motive din timpul căsătoriei acestora care să determine pronunţarea divorţului.

Ancheta psihosocială se efectuează în cazul în care din căsătoria părţilor au rezultat copii minori. Această anchetă se efectuează de autoritatea tutelară la locuinţa soţilor, iar, dacă aceştia nu au locuinţă comună, la locuinţa fiecăruia dintre ei. Raportul de anchetă psihosocială trebuie să ofere instanţei de judecată informaţii referitoare la condiţiile de trai ale soţilor, raporturile dintre părinţi şi copii, modul în care părinţii se preocupă de creşterea şi educarea copiilor etc. Totodată, raportul de anchetă psihosocială poate conţine şi punctul de vedere al autorităţii tutelare referitor la măsurile pe care instanţa le va lua cu  privire la minor. Concluziile acestui raport au doar un caracter consultativ, nefiind obligatorii pentru instanţa de judecată în luarea măsurilor privind exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorului. De menţionat, de asemenea, că raportul de anchetă psihosocială are în vedere doar aspecte referitoare la minor şi nu poate fi folosit ca mijloc de probă pentru dovedirea motivelor de divorţ.

Citit 4801 ori Ultima modificare Luni, 18 Septembrie 2017 17:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.