Codul civil prevede că părinţii sunt obligaţi, în solidar, să acorde întreţinere copilului minor şi să-i asigure cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională.
În caz de neînţelegere între părinţi, contribuţia fiecăruia se stabileşte de instanţa judecătorească.
Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia minorului şi cu mijloacele celui care urmează să o plătească. Cuantumul obligaţiei de întreţinere este de până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.
Instanţa poate să ţină seama de înţelegerea părinţilor cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere, precum şi la modalităţile de executare a acestei obligaţii.
Dacă părintele ce urmează a fi obligat la pensie de întreţinere nu este încadrat în muncă sau nu realizează un venit cert (ex., nu lucrează cu forme legale sau nu are un loc de muncă stabil), instanţa va avea în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere nivelul venitului minim net pe economie.
Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui obligat la întreţinerea respectivă şi, de regulă, se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Codul civil mai precizează că pensia de întreţinere se acordă minorului până când acesta împlineşte vârsta majoratului, iar dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
De menţionat că nu are relevanţă dacă sunt urmate cursurile unei instituţii de învăţământ de stat sau particulare, ori dacă studiile sunt continuate într-o instituţie de învăţământ superior sau la o şcoală profesională.
În cazul în care se modifică semnificativ situaţia materială a părintelui care plăteşte întreţinerea sau nevoile materiale ale copilului care o primeşte, instanţa de judecată poate mări ori micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii acesteia.
Dacă părintele obligat la plata pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească refuză, cu rea-credinţă, să o achite timp de trei luni, persoana îndreptăţită poate formula plângere penală împotriva sa, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie. Această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.
