„Se pot aplica prevederile art. 56 alin(4) lit. l din legea 571/2003 pentru o firmă de software de pe teritoriu României, care are firma mamă în Irlanda, iar programele făcute în România sunt transmise companiei mamă din Irlanda?”, ne întreabă Jean D., cititor al „Vieţii libere”.
„Pentru aceste programe, firma mama plăteşte firmei din România sub forma de subvenţii. Dacă se pot aplica aceste prevederi atunci ce alte documente justificative trebuie cerute, în afara celor care sunt menţionate în OMFP nr. 748/2004. Menţionez că aceste programe sunt vândute de către firma mamă din Irlanda. Firma din România trebuie să facă facturi pentru aceste programe către firma mamă din Irlanda?”, mai întreabă cititorul nostru.
Da, se poate beneficia de prevederile art. 54 alin. (4) lit. l) din Codul fiscal (actual art. 55 alin. (4) lit. l) din Codul fiscal), pe baza documentaţiei prevăzute de O.M.F.P. nr. 748/2004, întrucât firma din România are calitatea de angajator potrivit legislaţiei din România.
La cele afirmate în întrebare trebuie făcute câteva precizări:
- firma din România (fie că are statut de sucursală, fie statut de filială, persoană juridică română) trebuie să întocmească facturi pentru veniturile realizate din vânzarea programelor către firma mamă din Irlanda;
- valoarea transferului programelor către firma mamă nu poate fi considerată „subvenţie” (care să acopere, eventual, doar cheltuielile, fără niciun profit), întrucât, din punct de vedere fiscal, firma din România este tratată ca persoană impozabilă separată, iar la stabilirea profitului se aplică regula preţurilor de transfer, conform art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.
Programul de muncă
Un salariat cu o situaţie specială acasă doreşte un program flexibil care să îi permită prezenţa la domiciliu în anumite ore ale zilei, aşa încât ne întreabă dacă poate fi beneficiarul unui astfel de program şi ce presupune un astfel de program comparativ cu cel fix, în care sunt determinate de către angajator orele de începere şi cele de încetare a lucrului.
Puteţi beneficia de un astfel de program de muncă dacă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate ori, în lipsa acestuia, în regulamentul intern este prevăzută posibilitatea unor programe individualizate, căci nu toţi angajatorii pot acorda astfel de programe în sprijinul intereselor particulare ale salariaţilor.
Ce se înţelege prin program individualizat? Programul individualizat de muncă presupune un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
Astfel, durata zilnică a timpului de muncă de 8 ore pe zi în cazul angajaţilor cu normă întreagă este împărţită în două perioade:
- o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă;
- o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare.
