Sigur că da! Uite-aşa stau pe marginea Horei şi urmăresc/analizez sobrietatea unui vals şi iureşul unei sârbe, eleganţa unui tangou şi clocotul unei ciulendre! Uite-aşa stau şi mă las mursecat de dilemă: să plec sau să nu plec? Uite-aşa se apropie seara... şi nu ştiu ce demon mă ţine ţeapăn în jurul "spectacolului" din ce în ce mai rar şi mai stins! Maria se eliberează din "strânsoarea" evenimentului şi mă pofteşte în ogradă, pe prispă, "să stăm de vorbă"! Zic ...

Sigur că da! Pe maidanul din faţa ogrăzii, taman începe frumos Hora de Paşti cu Fanfară şi fără Fanfaronadă, tocmită şi desfăşurată de flăcăii şi fetele satului... şi de toţi ţăranii acestor pământuri, osteniţi de corvoada zilnică, de griji şi de nevoi şi de Toate cele Date de Voia lui Dumnezeu, pentru Îndeplinire!... Ieşim, dar eu nu mă „prind” în horă! Eu n-am învăţat să „joc”! Eu abia dacă am învăţat să mă uit şi să „mă Uit” în Sensur ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptăcuvântul meu (întâiul) în formă de şotronscris cu nuiaua dreaptă sau zgâriat pe ţărnă,pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion,şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-aceleacare-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb,să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul,să-i năvălească somnul (adânc) în flori de câmp (!)(!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi ...

Da! Sigur că da! Gata, a ajuns la distanţă de-o mână întinsă! Palma ei dreaptă se aşează peste palma mea dreaptă! Apoi, una lângă alta! Apoi, mă ridic! Apoi, cu cea mai devastator de frumoasă flexiune vocală, rosteşte „bună ziua” şi „bine ai venit”, zice „eu sunt Maria” şi „hai să intrăm în ogradă”! După ce ne aşezăm pe prispă, iarăşi o aud: „hai să ţi-o prezint pe mama mea, Ileana... dar şi pe surioara mea, Margareta... şi pe fratele meu, Gheo ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Uite: sunt în prima Clipă!.../ am venit? am fost adus?trebuie să ştiu că-s Viaţă?/ că m-a mântuit Iisus?că a fost Bigbang: pornire/ spre cruzime, spre sfârşit?treacă-meargă? tura-vura?/ embrion de Infinit?fecundare-n Gol? în Silă?/ în virtutea unui Timp?în virtutea unui Spaţiu?.../ cu Nimicul Tot la schimb?... Uite: sunt în prima Clipă!.../ oare-s minus? oare-s plus?trebuie să-mi sparg genunchii/ şi să mulţume ...

Doamne, ce femeie frumoasă ai trimis în Calea Ochilor mei! Merit eu astfel de Alcătuire? Ce am făcut eu, Doamne, de mă tulburi cu această Splendoare? Oare nu cumva mi se pare? Oare nu cumva e o glumă a Universului Tău pus pe şotii? Fiindcă, iacătă...chiar acum sunt Acolo, în satul Acela, departe de toată Lumea Dezlănţuită şi Înlănţuită, iar ea se apropie de mine surâzându-mi halucinogen şi ghicindu-mi gândurile înfiorate de Ne/Fericire! Iată, poartă Ochi Negri ca I ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou”  (!) domnule colonel, sunt soldatul care nu răspundela comanda "culcat"fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patrieipentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat (!) (!) și eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastrăeraţi caporal şi vă credeaţi expert în calibrul 7,62 –dumneavoastră mâncaţi la popotă,dar vă durea exact în Vârful Omului de noi (!) (!) noi – cei de atunci şi de acu ...

1. Te joci cu Cercul?!...vezi cât e de greu/ să nu te pierzi (poetic) în Cercare/ şi să n-auzi o inimă de Zmeu/ cu Făt-frumos alături, pe cărare,/ pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate/ atunci, într-o uitare fără fund,/ când toţi trăiam pentru Eternitate?!// Aşa, numai aşa mai poţi scăpa/ de cest loc fix, din ceastă Cercuire,/ din cest Punct strâmt şi sec, numai aşa/ mai poţi stârni Adâncul...să te mire/ cum că trăim din nou fără ...

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mai stai oleacă, nene moromete -parcă nu-ţi pasă, parcă te grăbeşti,parcă nu vrei să mai auzi copiiicum te aşteaptă să le spui poveşti (!)(!) parcă nu vrei să mai aştepţi la poartă,din când în când, poştaşul cu scrisoride la copiii rătăciţi prin lume,strigaţi la geam, încet, de multe ori (!)(!) parcă te doare viaţa, şi pădurea,şi drumul trecător pe lângă schit,şi timpul, şi fântâna, toată lumead ...

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou" Când am vrut să-l tai, salcâmul/ s-a uitat, a plâns la mineşi l-am auzit cum cântă/ (din Adâncu-i) c-o vioarănevăzută şi nespusă/ încă-n viaţa mea năucă...şi-ncerca să-mi curgă-n suflet/ că nu-i pregătit să moară,şi mai are până-ncepe,/ şi mai are până-şi facespre Înalt ultima-i cruce,/ ş-apoi se dă jos din fire,şi din păsări, şi din floare,/ şi din lemnul său cel straşnic,unde-i stă vioara crudă ...