Unii oameni... [aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce or fi fiind în realitatea nedefinită (sau definită tot convenţional)]... exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există Fericire! Cum se vede sigur, numai un om... (tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici dacă-l pici cu ceară, nici dacă-l păleşti cu leuca, nici dacă-l rogi frumos ori contondent, nici dacă încerci să-l convingi cu argumente materialiste sau idealiste, nici dacă-(i) a ...

1.Am venit să te văd, să te aud şi să te învăţ/ ca pe o carte cu literă mare.../ şi apoi să mă ierţi că nu pot să te înving:/ Jur pe Lacrima mea de Onoare!Am venit până-n sudul Moldovei de nord,/ pân-aici, unde toate sunt pare,/ unde totu-i multiplu de doi... ă, hă, hă:/ Jur pe Fulgerul meu de Onoare!Sărut mâinile, Doamnă... acum e acum/ şi aici e aici... mi se pare/ că am să am ce învăţa şi că nu am să termin:/ Jur pe Liniştea mea de Onoare!Şi nu ai ce să-mi ...

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou" Uite o rochie de stambă pe stradă -e singură, şi tristă, şi înspre gară -şi o ajung, şi ne oprim, şi o întreb:unde ţi-i trupul de odinioară?cel cu glezne arse de soare şi geruri?cel cu mâinile sfinţite de pământ?cel cu ochii de grâu crud şi cicoare?cel care m-a dat drept merinde lui "sînt"?spune-mi, uitato printre stăpâni şi slugi:pe cine aştepţi? oare unde te duci?Văd că eşti sătulă de singurătateşi de ne ...

Ascultaţi, băi, fraierilor civilizaţi! ascultaţi, băi, intelectualilor săraci! băi, amărâţilor cu batistă! băi, liniştiţilor cu minte!... Noi, nesimţiţii de Galaţi, suntem împrăştiaţi peste tot, în toate cartierele, în toate unghiurile, în toate gangurile, la toate scările, la toate nivelele şi nivelurile, în toate crâşmele, pe toate străzile, în toate autobuzele!... Noi, nesimţiţii de toate sexele şi culorile, suntem copleşitori în faţa voastră sfrijită de ...

Din colecția "cele mai triste poezii rămase tablou" E gata războiul... soldaţii sunt gatasă plece (cu toţii) aproape, departe,acasă, cu trenul, cu pasul, cu gândul,cu visul spre viaţă, cu stângul spre moarte!Un şir nesfârşit de vagoane murdare,un şir nesfârşit de sicrie lucioase,un şir nesfârşit de picioare absenteşi-un şir nesfârşit de acorduri frumoase:medalii şi grade şi ordine scrisen-aceste istorii: vii reci şi paiaţe...qui prodest isprava şi gloria cestor(di)s ...

O vezi cum (de)cade? şi vezi cum se cade să nu (se) sfărâme tăcerea-n ograde şi linişte-aceea adâncă-n grădine cu mine(le) tăi viitor... să se-ncline la tine(le) meu săvârşit în oglinde când nostru(l) înalt stă pe mers înainte, când nostru(l) adânc trece-n treaptă înaltă pe scara aceasta, pe scara cealaltă... şi aripa noastră să zboare se (z)bate stăpână şi sclavă pe singurătate?! O vezi cumsecade: şi bună, şi reauă, şi caldă, şi rece... şi zici: e o ...

Cu faţa spre răsărit, chiar dacă soarele a scăpătat după măgurile din apus, îşi face semnul crucii de trei ori. Apoi, cu cel mai mare calm din din partea de jos a Moldovei de sus, scuipă în palme (singurul loc în care l-am văzut că scuipă, vreodată), ia hârleţul şi începe să sape gropile altora, adică ale celor doi pui de tei. Le sapă încet, fără nici o abatere, să fie amândouă la fel. Pune câte oleacă de mraniţă în ele, îşi face din nou semnul crucii de trei ...

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou" Şi tu vrei(uri)... şi eu vreau(ri)/... mergi cu mine pe coclauri?mergi la vale să încerci/ verde vertical în vergide alun, de corn, de salcă?/ şi să vezi pe unde calcăzimbrul? şi pe unde cântă/ mierla sfântă şi (în)frântăde urâţi, de răi, de fiare/ oarecum şi oarecare?mergi să ne rugăm la vergi?/ să ne-ntindă arcul, mergi?Foaie verde, verde, verde/... n-ai să pierzi ce nu poţi pierde!Şi eu vreau(ri)... şi tu vrei ...

Se aude pe drum. Îl cunosc după mers. Şi după lumina albastră din ochii lui. Care, iată, sunt atât de ageri şi sfredelitori, dar blânzi, încât trec prin gardul împletit cu nuiele orizontale, trec peste poartă şi prin poartă, prin tot ce se vede şi prin tot ce nu se vede, şi ajung înaintea trupului său plăpând, însă rezistent la ce-i oferă apa, focul, aerul şi pământul. Ca buzduganele Zmeului dur şi adversar al Fiului frumos. Ca două cicori puse de bunica pe fruntea � ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri: ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri, ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi, cu linişte, departe de urlet şi gunoi! Ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci, pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi: se duc singuri la groapă şi singuri se închid în linişte, departe de fals şi infinit! Şi noastre(le)-n veci sfinte cu busuioc în păr, ...