Sigur că da! Nenea Spectru îmi spune că se numeşte Mitică Psaltire! Şi-mi mai spune că-i tare bucuros de întâlnirea cu mine! Mergem în pas andante pentru ca să-mi arate unde-şi „trăieşte” moartea!... Şi, cam după vro zece morminte către partea de Nord a Cimitirului de Sud, deschide un cavou înclinat de intemperii şi de nepăsare! Fiindcă, zice Mitică Psaltire, nevastă-sa nu a trecut Niciodată să-şi aştearnă sufletul la rădăcina crucii, să aprindă o lumânare, s ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac,lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag,şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals,şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals,şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lutpe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început (!)(!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu p ...

Da, exact aşa-mi glăsuieşte „domnul” Spectru: „Dintr-o neatenţie a familiei şi a medicului legist, am fost vârât ne-mort în cavoul Veşniciei, însă, peste noapte, răcoarea de dincolo de Viaţă m-a reanimat! Au trecut treizeci şi cinci de ani de la acest eveniment, dar refuz să mă întorc la domiciliu! E infinit mai bine Aici decât în Prezentul de Acolo, din Orânduiala voastră alandala, din Panarama care domneşte pe toate ariile şi-n toate unghiurile Democraţiei cu cap ...

O alee, două alei... o parcelă, două parcele... un mormânt, două morminte... însă nici vorbă, nici urmă de CEA PE CARE O CAUT! Cred că nea eforul o fi greşit cimitirul când a zis că a „depistat-o” într-acesta! Fiindcă, iată, întreb o doamnă care se reculege la cripta soţului dumneaei şi-mi zice, printre lacrimi triste, dar şi comice, că nu a văzut şi nici n-a auzit de AŞA CEVA! Am zis „tragicomice” deoarece cocoana îmi surâde cu-n fel de „hai încoace, nu mai ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) ce mai face vântul? tu ce faci,doamna mea uitată printre maci?doamna mea din volburi nestematecoase rochii la singurătate?!din cicoare şi din pălămideface poartă-n cale-mi şi-o deschideca să pot intra din depărtareşi să pot ieşi la drumul mare,unde-am s-o aştept încet şi bine,dacă vine, dacă nu (mai) vine (?!)(!) dacă bate vântul, doamna mea,spune-i şoapte, stai în calea saşi opreşte-l, roagă-l cumsecade:h ...

Da, exact aşa mi-a şoptit epitropul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”: „Am depistat-o în Cimitirul Sfântul Lazăr! Era prezentă la mai multe morminte, pe rând ori deodată! Arată foarte bine, dar pe mine nu mă atrage deloc, mie nu-mi place! E prea tânără pentru Structura mea! Şi, chiar de aş accepta-o, n-am timp şi vreme de pierdut cu delicateţea sa! Şi nici nu cred că o merit! Şi nici ea nu cred că mă merită! Suntem incompatibili! Deocamdată! Ei bine, dacă ...

Din colecția „Cele mai limpezi poezii rămase tablou” (!) pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte -el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti -ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mirvăzându-l fericit în fiecare zi (!)(!) parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine -murmura mărunţel nişte înjurăturifiindcă mai avea un cumpărător în faţăfoarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri (!)(!) stătea la coadă la pâine şi mânca pâinecumpărată ...

Au trecut aproape cincizeci şi unu de ani de când o Caut prin toate cartierele cestui „oraş cumplit de negustori”, dar tot nu m-am învăţat minte, tot nu pot renunţa şi nu-mi pot refuza Visul! Visul a devenit material - un fel de casetă video, un fel de statuetă la purtător, un fel de talisman, de totem! Şi, cu cât timpul se petrece-n ireversibilitatea-i fatală, cu atât mai mult insist într-astă Căutare! Şi sunt sigur că am devenit dependent de Ea, că Ea a devenit SINE QU ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) stau la mormântul amăgirii/ şi-mi număr sufletul mărunt:doi-trei, cinci-şase, nouă-zece.../ o fi mai bine să m-ascundşi să las naibii toate cele/ trecute (zilnic) pe răboj?o fi mai bine să las naibii/ viaţa şi moartea pe daiboj (?)(!) o fi mai bine să-mi tai pofta/ la vraja cestui dulce surdşi orb şi mut şi fără suflet,/ mult mai puţin, puţin mai mult,zis şi destin? - mă înfioară,/ îl scad mereu, şi nu-l te ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) și eu sunt în plante, şi tu eşti în plante:tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine -n-adâncul albastrului tău fără marginivin toate nălţimile-n veci să se-ncline:vin valuri şi valuri de regi şi regine,vin zei, dumnezei, şi pandore, şi parce,vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii,şi tot ce durează, şi tot ce se spargeacum, chiar acum, tremurând... fiecarevrea poartă deschisă la nu-mă-uita(re) (!)(!) din jur ...