Moto:
„fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi./ mereu, aceleaşi stele s-or învârti-n azururi./ din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,/ se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă”. – (Omar Khayyam)
Cade luna până-n crâng,/ inima-nverzeşte-n piept –
lacrimi pe piciorul stâng,/ lacrimi pe piciorul drept!
Tu erai când nu erai,/ eu te căutam visând,
umpleam gurile de rai/ cu greşeli şi flori de rând!
N-a mai ricoşat un glonţ/ tras trasor din ochii blânzi
şi-a rămas floarea de colţ/ vie moartă în oglinzi!
Şi de asta cade luna/ şi se sparge până-n crâng –
îngeri trişti din totdeauna/ lacrimă cu ochiul stâng!
