* Trupa „Stance” s-a întors cu binemeritatul trofeu şi cu alte nouă premii, reuşind să surclaseze formaţii de dans cu multă experienţă * Cei şapte membri prezenţi la festival au cucerit şi juriul şi publicul *
Sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu a fost, vineri seară, plină ochi de spectatori veniţi să-i vadă pe participanţii la a VII-a ediţie a Festivalului Studenţesc de Dans, ce s-a desfăşurat între 13 şi 15 noiembrie.
M-am strecurat cu greu înăuntru (oamenii stăteau şi în picioare, în dreptul fiecărei intrări), tocmai la timp pentru a urmări prima evoluţie a celor şapte băieţi şi fete din trupa gălăţeană „Stance”. Îi cunoşteam de ceva vreme, ştiam cât de buni sunt. Dar apariţia lor pe scenă mi s-a părut fenomenală: tinereţe, exuberanţă, expresivitate, originalitate, umor, nu mai vorbim de corectitudinea şi acurateţea mişcărilor.
Dacă la intrarea pe scenă publicul a aplaudat din doi în doi şi destul de apatic, după reprezentaţie s-au auzit câţiva de „bravo”. Şi credeţi-mă, nu prea aveau „pile” la public. Spre deosebire de alte trupe care veniseră cu galerie puternică, în sală se aflau doar doi gălăţeni: eu şi referentul de la Casa de Cultură a Studenţilor, Ana Matală, care însoţea trupa.
Cum au cucerit Sibiul
La următoarele coregrafii, spectatorii deja i-au recunoscut şi i-au întâmpinat cu căldură. Oricâtă concurenţă a fost între cele şaptesprezece trupe venite din toate colţurile ţării, spectatorii sibieni au fost cuceriţi de nota aparte a gălăţenilor. Ce avea deosebit coregrafia semnată de Lorena Naltabar? Spre deosebire de celelalte trupe de dans, unde membrii aveau aceleaşi scheme prestabilite, la „Stance” se putea distinge individualitatea fiecăruia dintre dansatori, ceea ce a dat prospeţime celor şase show-uri cu care au intrat în concurs.
S-a putut vedea la fiecare pasiunea pe care a depus-o în cele cinci-şase ore pe zi, cât au repetat înainte de concurs. S-a putut vedea că trăiesc pentru dansul care reprezintă pentru ei nu numai un hobby, ci un stil de viaţă. Oricât de părtinitori ar fi fost spectatorii din sală, veniţi să-şi susţină propriile formaţii, nu s-au putut abţine să nu-i aplaude cu frenezie pe cei de la „Stance” şi să-i voteze, apoi, pentru cea mai bună trupă.
Nouă premii, plus trofeul
Deşi gălăţenii mei mi s-au părut cei mai buni, n-am vrut să mă îmbăt de prea multă mândrie locală şi am urmărit cu atenţie şi evoluţia celorlalte trupe. Unele chiar bune-bune. Concurenţa a fost destul de mare. Iar spectacolul, în ansamblu, a fost plin de strălucire. După patru ore de dans, nimeni nu s-a ridicat de pe scaun să plece. Sala a rămas plină până când s-a tras cortina.
La festivitatea de premiere, au început să curgă diplomele pentru gălăţeni. Fiecare dintre cele şase numere de dans a prins podiumul: de cinci ori locul I şi o dată locul al II-lea. Cel mai bun dansator a fost desemnat George Ivanov, de la trupa „Stance” Galaţi. Premiul pentru cea mai bună coregrafie a fost câştigat tot de echipa din Galaţi. Vă daţi seama că atunci când au fost strigaţi să li se înmâneze şi Marele Premiu, li se tăiase deja respiraţia şi erau de mult vedetele festivalului! Ca o încununare pentru tot ceea ce a stabilit jurul, a venit şi premiul de popularitate din partea publicului. La şapte membri, zece premii!
Nota zece pentru Sibiu
Dacă la Sibiu s-au dat zece premii pentru Galaţi, noi vom acorda nota zece Sibiului. Pentru foarte buna organizare a festivalului (au fost peste 600 de participanţi) şi pentru longevitatea lui. Pentru spectatorii pe care-i are: sala a fost plină în toate cele trei zile de festival. Pentru sprijinul pe care ştiu să-l acorde patronii activităţilor studenţeşti (cazare la hotel de trei stele şi, în fiecare seară, club de festival în două dintre cele mai faimoase cafenele ale oraşului, unde toţi participanţii au avut acces gratuit). Pentru că a rămas în continuare capitală culturală.
Explicaţie foto: Reprezentaţie a trupei „Stance”
