Nazaretul este un alt loc din Ţara Sfântă care ne cheamă la sfinţenie. Nu se regăseşte între cetăţile menţionate în Vechiul Testament şi nici istoricul Iosif Flaviu nu îl reţine.
Nazaretul a devenit cunoscut şi căutat astăzi de milioane de pelerini pentru referinţele pe care le fac Sfinţii Evanghelişti în Noul Testament, în special Evanghelistul Luca.
Informaţii păstrate prin tradiţie vin din Sfânta Scriptură şi dintr-un text apocrif - Evanghelia lui Iacov, cea din urmă relatează copilăria Pruncului Iisus născut la Betleem şi crescut la Nazaret.
Situat în Galileea neamurilor, Nazaretul a rămas în conştiinţa creştinilor şi a lumii drept patria Sfântului Iosif şi a Sfintei Fecioare Maria, locul copilăriei Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al „Buneivestiri”.
Fără acel „Fiat” pe care Sfânta Fecioară l-a rostit când Dumnezeu a ales-o să devină Maica lui Dumnezeu, nici Bunavestire din Nazaret, nici Întruparea de la Betleem, nici Răstignirea, Învierea şi Înălţarea din Ierusalim nu ar fi avut atâta rezonanţă în sufletele şi în viaţa noastră de creştini.
Sfântul Evanghelist Luca este cel care relatează în Evanghelia sa acest episod fundamental pentru istoria mântuirii. La Nazaret se afla Fecioara Maria când Îngerul Gavriil o vesteşte şi i se închină:
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău…”. (Luca 1,28)
Şi continuă Îngerul Domnului: „Iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 35). Tot Îngerul Domului a fost cel care a alungat nedumerirea Prea Curatei Fecioare care îi spune Îngerului că „nu ştie de bărbat”.
„Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul ce Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1,35).
„Fie mie după Cuvântul Tău, Doamne!”, răspunde Sfânta Fecioară Maria, înţelegând înaintea tuturor oamenilor că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă…” (Luca 1, 38), asumându-şi rolul de călăuzitore către Dumnezeu a oamenilor.
„Fiat” - acceptul comuniunii cu Dumnezeu
Prin Maica Domnului tot omul devine părtaş la firea dumnezeiască a Cuvântului, ne spun Sfinţii Părinţi.
Din momentul „Buneivestiri”, nimic nu ne mai desparte de dragostea lui Dumnezeu; prin acel „Fiat”, Maica Domnului a acceptat marele dar al comuniunii cu Dumnezeu, a consimţit să devină biserică, locaş al Fiului lui Dumnezeu.
Noi, creştinii facem pomenirea „Buneivestiri” la 25 martie, în Duminica Femeilor Mironosiţe şi la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului.
În definitiv, „Bunavestire” este „praznicul rădăcinii”, ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur, este începutul tuturor celorlalte sărbători.
Izvorul şi Fântâna Mariei
Pentru neuitare, la Nazaret, creştinii au ridicat Biserica „Arhanghelului Gavriil”, cel care a adus Bunavestire Maicii Domnului. De aceea, an de an, milioane de pelerini îşi îndreaptă paşii înspre Nazaret (din ebraica neţer, „rădăcină”, „odraslă”) locul de început al devenirii noastre în istorie.
Astăzi, în partea veche a Nazaretului, într-o mare aglomeraţie urbană, Biserica „Arhanghelului Gavriil”, greco-ortodoxă, ne întoarce în istorie şi într-un alt timp sfinţit de Dumnezeu, ne cheamă la rugăciune.
Actualul sfânt locaş este ridicat la 1750 deasupra singurului izvor care există în Nazaret, pe care localnicii l-au numit Izvorul Maicii Domnului.
Tradiţia spune că actuala biserică a fost înălţată pe locul alteia mai vechi şi că ar fi existat aici, cu veacuri în urmă, o mănăstire de maici. Date scrise sunt abia din 1106-1108 (făcute de abatele Daniel) din vremea Cruciadelor care, ca peste tot, au avut urmări devastatoare.
Sunt voci care spun că aici ar fi existat un locaş de închinare încă din secolele VI-VII. Ajunşi la Nazaret, fireşte ne-am oprit la „Fântâna Fecioarei Maria”, înălţată deasupra izvorului cu apă tămăduitoare. Izvorul Sfintei Fecioare este singurul din Nazaret şi cu siguranţă locul a fost adeseori sfinţit de paşii Sfintei Fecioare Maria, ai Mântuitorul şi ai Dreptului Iosif.
Astăzi, Nazaretul este o aşezare aglomerată cu aproximativ 70.000 de locuitori, arabi şi evrei, fiecare parte are administraţia ei, iar primarul arabilor (locuiesc în partea veche a aşezării) era un român musulman…
Istoricii spun că pe vremea „Buneivestiri”, în Nazaret trăiau 100-150 de israelieni. Comunitatea era adunată în jurul Izvorului pe care este ”Fântâna Mariei”, aflat acum la subsolul Bisericii „Arhanghelului Gavriil”.
Pătrundem încet, încet în inima sfântului locaş luminat de candele şi de multe icoane ale Maicii Domnului.
În pisania sfântului locaş stă scris că pictura Bisericii a fost începută în vremea patriarhului Justinian şi terminată la începutul păstoririi Patriarhului Justin al României, fiind realizată de pictorii români Mihail Gavriil şi Nicolae Moroşanu, între anii 1977-1978.
Patriarh al Ierusalimului era PF Benedict, iar IPS Isidor, Mitropolit al Nazaretului…
La Nazaret, rugăciunea, lumina din icoanele Bunevestiri, toate ne întorc la acel „Fiat” care a avut darul să schimbe cursul întregii omeniri. Sfinţii Părinţi spun că „pentru Sfânta Fecioară slujirea a început în momentul Buneivestiri şi prins rădăcini prin Cruce…”
Locul copilăriei lui Iisus Nazarineanul
Nazaretul este locul de unde Sfânta Fecioară Maria a pornit spre Betleem, însoţită de Dreptul Iosif şi de Prunc.
La Nazaret cei trei au revenit din Egipt, aici „Iisus Nazarineanul!” a trăit până la treizeci de ani, iar de aici a mers la Iordan unde a fost arătat şi Botezat de Sfântul Ioan Botezătorul.
A crescut alături de Sfânta Fecioară şi de Deptul Iosif, care era lemnar. Pe acest loc din Nazaret, romano-catolicii au ridicat o altă Biserică a Buneivestiri, pe un loc unde a fost un locaş bizantin dărâmat de perşi.
Din 2004, Patriarhia Ortodoxă Română a donat şi aici o Icoană a Maicii Domnului, asemenea multor popoare care au evlavie la Maica lui Dumnezeu.
Loc de pelerinaj este şi Sinagoga din Nazaret, unde Mântuitorul Se ruga. Despre Nazaret avem menţiuni şi de la Sfântul Evanghelist Ioan, apostolul cel iubit al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care L-a însoţit pe Mântuitor în toate împrejurările.
În primul capitol al celei de-a patra evanghelii care aduce în atenţie dimensiunea cerească a Fiului lui Dumnezeu-Cuvântul, Apostolul Ioan ne relatează despre chemarea primilor ucenici, viitorii Apostoli.
Aflăm că întâiul chemat la Domnul - Sfântul Andrei (care era din Betsaida) - l-a chemat şi pe fratele său Petru, anuntându-L: „L-am găsit pe Mesia, Care Se cheamă Hristos”.
Cei doi au fost urmaţi de Filip şi de Natanael, ambii din Cana Galileii. (Despre Filip ştim că l-a însoţit pe Apostolul Andrei la propovăduire în părţile noastre, menţionează istoricul Mircea Păcurariu).
Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre care a scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: ˝Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis. Vino şi vezi!”. (Ioan 1, 42-47)
„Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el. ˝Iată într-adevăr israelit întru care nu este vicleşug˝. În acest context, Natanael Îi spune Mântuitorului: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel…”. (Ioan 1, 47-50)
Natanael este viitorul Apostol Bartolomeu şi el este cel care face prima mărturisire că Iisus din Nazaret este Fiului lui Dumnezeu, Regele lui Israel.
Ce nu au înţeles iudeii este că împărăţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu este din lumea aceasta, este una veşnică şi la această împărăţie veşnică ne cheamă de două milenii.
