Pelerinajul nostru continuă şi vom poposi la Ain Karem, aşezare care în vremea Mântuitorului era situată la sud-vest de Ierusalim, în provincia Iudeea.
Dezvoltarea urbană a făcut ca, din 1961, autorităţile israeliene să includă această aşezare în perimetrul marii capitale a Ţării Sfinte - Ierusalim.
Noi, creştinii ortodocşi, privim Ain Karem - care se tălmăceşte „Izvorul din vie” - ca loc al întâlnirii providenţiale dintre Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul.
Aici, în casa părintească din Ain Karem, preotul Zaharia a văzut ceea ce nu a crezut. A văzut cum Domnul, Dumnezeul lui Israel, a făcut posibilă naşterea propriului fiu - Ioan Botezătorul - deşi cei doi soţi, trăitori în perioada Vechii Legi, erau înaintaţi în vârstă, după cum ne relatează Sfântul Evanghelist Luca.
La primirea veştii din partea Arhanghelului Gavriil că va avea un fiu, care se va numi Ioan („Dumnezeu s-a milostivit”), Zaharia a rămas mut.
Pelerinajul la Ain Karem ne-a adus-o în atenţie mai mult pe Sfânta Fecioară Maria, cea aleasă de Dumnezeu să fie Maica Fiului lui Dumnezeu. Cea care după acel „Fiat” de la Bunavestire a schimbat istoria mântuirii omeneşti, ea însăşi spunând că va fi slăvită de toate neamurile.
Astăzi, când vântul libertăţii ne dă mult de furcă, mai ales nou, femeilor, pentru a nu ne dezumaniza trebuie să ne întoarcem mereu şi mereu la modelul Maicii Domnului, al femeii „înveşmântate în Soare” (Apocalipsa 12,1).
Pentru că ea este ”gura omenirii prin care smeritul fiat al roabei lui Dumnezeu răspunde Fiat-ul creator al Părintelui ceresc, ea este liberul da al umanităţii întregi, care intră în lucrarea Întrupării ca indispensabilul ei fundament uman”, ne spune teologul Paul Evdokimov, în Femeia şi mântuirea lumii”.
La Ain Karem, întâlnirea providenţială dintre cele două Sfinte Femei, Maica Domnului şi Sfânta Elisabeta, pregăteşte un alt moment din istoria mântuirii, Botezul Domnului de la Iordan.
