Mulţi vorbitori de limbă română au tendinţa de a folosi cu forme greşite chiar şi cuvinte dintre cele mai uzuale. Ia naştere astfel un tip de exprimare defectuos, care poate genera confuzii. Pericolul este ca unii termeni să fie folosiţi în mod eronat cu o asemenea frecvenţă, încât, la un moment dat, graniţa dintre normă şi greşeală să nu mai fie vizibilă.
Uneori, fără un motiv aparent, termenul „abia” este folosit în vorbire şi chiar în scris sub forma de „abea”. Şi „amândurora”, dativul lui „amândoi”, este întâlnit în multe situaţii scris sau pronunţat „amândorura”. Cum spunem „tuturor”, nu „totoror”, la fel spunem şi „amândurora”, explică autorii platformei dexonline.ro.
La fel, şi substantivul „anticameră” este utilizat nu de puţine ori cu forma „antecameră”. Totuşi, o ediţie mai veche a dicţionarului de neologisme accepta şi varianta „antecameră”, cu definiţia de „cameră de aşteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcţie importantă”. În limba română avem şi expresia „a face anticameră”, cu sensul de „a aştepta mult până a fi primit în audienţă sau la o consultaţie (medicală, juridică etc.)”. Cuvântul provine din limba italiană, unde termenul este „anticamera”.
Dacă vrei o gustare, poţi mânca un „biscuit”, nu un „biscuite”. Poate fi dintr-un pachet sau din „celălalt”, nu contează, doar să nu fie din „celălant”. Şi, înainte de mânca, trebuie să te speli pe mâini în „chiuvetă”, nu în „ghiuvetă”. Astfel, poţi fi „complet” sigur, nu „complect” sigur, că vei evita multe boli urâte. „De asemenea”, nu „deasemenea”, şi sportul este important, motiv pentru care poţi încerca să faci câteva „genuflexiuni”, nu „genoflexiuni”. În cazul în care ai prea multe kilograme, chiar trebuie să eviţi „foitajul” (aluatul franţuzesc) şi nu „foietajul”. Acest lucru se întâmplă deoarece „foitaj” nu are legătură cu „etajul”. Totuşi, dacă ai probleme la „genunchi”, nu la „genunche”, este mai prudent să eviţi genuflexiunile.
Cuvântul săptămânii
Îţi poţi face destul de simplu o părere despre gradul de instruire al cuiva dacă respectiva persoană foloseşte termenul „fortuit” cu sensul de „forţat”. Aşa cum putem afla din DEX, „fortuit” înseamnă „venit pe neaşteptate; neprevăzut, inopinat, întâmplător”. De cealaltă parte, „forţat” înseamnă „făcut sau impus cu forţa, prin constrângere”. Aşadar, Dinamo a fost „forţată” să se recunoască învinsă, nu „fortuită” să se recunoască învinsă.
