Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
1 comentariu

Nu rare sunt ocaziile în care câte un politician pronunță apăsat că a fost "fortuit de împrejurări" să ia o decizie sau să nu o ia, după cum îi e interesul. Auzim însă aceeași exprimare inclusiv la persoane cu pretenții de intelectuali, ceea ce spune multe despre calitatea învățământului din România, fie el elementar sau superior. De cele mai multe ori, termenul "fortuit" este folosit în mod incorect, dintr-o confuzie care vine din necunoașterea limbii române elementare.

Prima oară când am auzit despre cuvântul "fortuit" a fost prin gimnaziu, atunci când profesoara de limba română ne-a atras atenția că sensul cu care este folosit adesea acest termen este greșit. Prin urmare, "fortuit" nu înseamnă ”forțat”, ”obligat” sau ”cu forța”, așa cum mulți ar putea crede, ci ”întâmplător”, ”neașteptat”, ”neprevăzut”, ”inopinat”.
Din acest motiv, a spune că ”am fost fortuit de împrejurări” nu are nicio sens, deoarece nu putem spune că ”am fost întâmplător de împrejurări”. Folosirea sa greșită de către politicieni și nu numai spune multe despre dorința persoanelor respective de a parveni, de la părea mai mult decât sunt de fapt. Acest mecanism psihologic denotă însă și o lipsă de onestitate, de repere morale, dacă e să mergem cu discuția un pic mai departe. Cinstit cu tine însuți și cu cei care te ascultă ar fi să folosești termenul ”forțat” sau pe cel de ”obligat”, mai ales că limba română îți oferă această posibilitate.
Originea adjectivului ”fortuit” stă în franțuzescul ”fortuit”, care vine din limba latină, unde forma termenului era ”fortuitus”. Trebuie spus că, în mitologia romană, Fortuna era personificarea norocului, fiind considerată o divinitate. Uneori, putea fi reprezentată tristă și oarbă, pentru a simboliza caracterul capricios la vieții.

Cuvântul săptămânii

Pentru că tot am făcut o trimitere la limba latină și la mitologia romană, rămânem în același registru și vorbim despre cuvântul care dă numele celei de-a șasea luni a anului, ”iunie”. Denumirea acestei luni derivă din latinescul ”Junius”, însă există specialiști care spun că ar proveni de la ”juniores”, care înseamnă ”tineret”. Încă din Antichitate, această perioadă era menită sărbătoririi tinerilor. Potrivit volumului ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român”, semnat de Ion Ghinoiu, luna iunie a fost dedicată zeiței Iuno (Iunona sau Junona), soția lui Jupiter, pe care romanii o considerau zeița protectoare a femeilor. Denumirile și simbolurile lunilor anului s-au schimbat, în timp, unele chiar la cererea bisericii. În tradiția populară românească, luna iunie poartă numele fructelor care se coc în această perioadă - “Cireșar” sau “Cireșel”, relatează Agerpres.
Iunie este luna anului în care zilele au cele mai multe ore luminate de Soare, în emisfera nordică, în timp ce în emisfera sudică se instalează iarna. Într-un an calendaristic, nu există o altă lună care să înceapă cu aceeași zi a săptămânii cu care începe luna iunie. Iunie, a patra lună în calendarul roman, este a șasea lună a anului în calendarul gregorian (calendarul folosit în ziua de astăzi - n.red.) și iulian (folosit în România până în anul 1919) și are 30 de zile. Ziua are 15 ore, iar noaptea are nouă ore.

Citit 1297 ori Ultima modificare Joi, 25 Iunie 2020 20:22

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.