Din grabă sau din neatenție, multe persoane pot face în vorbire greșeli pe care, atunci când ar fi nevoite să scrie, nu le-ar comite. Totul ține de faptul că exprimarea în scris are parte adesea de o atenție sporită față de cea orală. O problemă care decurge din această stare de fapt este cea pe care o denumim a ”falsului acord”. Astfel, în vorbire, unii pierd din vedere subiectul enunțului și recurg la un acord greșit.
Un astfel de exemplu poate fi adesea auzit la piață. Fără a fi atenți la ce spun, ci, mai degrabă, la ceea ce cumpără, unii clienți îi întreabă pe vânzători cât sunt kilogramul de roșii/castraveți/cartofi/ciuperci/etc. Dacă luăm o mică pauză și ne concentrăm asupra propoziției, vedem că acordul normal și logic ar fi la singular. Deoarece pe noi ne interesează cât este ”kilogramul” și nu cât este ”cartoful”. Astfel, vom spune cât este kilogramul de cartofi/roșii/castraveți/etc. Totuși, dacă vrem să evităm o greșeală, putem folosi, pur și simplu, altă variantă, care este mai directă, și anume: ”Cât sunt cartofii?”. Astfel, vânzătorul va înțelege la ce ne referim, iar noi nu vom risca să greșim.
Tot în categoria acordului fals, scriitorul Radu Paraschivescu dă și alte exemple. Într-o emisiune televizată, acesta dă câteva astfel de mostre. Sunt greșeli auzite la televizor, la radio, pe stradă sau la piață. ”Într-un program de știri căruia prefer să-i trec sub tăcere denumirea, un tânăr reporter de teren glăsuiește astfel la microfon: „Unul din trei români își fac cumpărăturile o dată pe săptămână”. Firește, enunțul este incorect, câtă vreme forma de plural „fac” nu are ce să caute într-o propoziție în care subiectul este singularul „unul”. „Fac” apare fiindcă vorbitorul se gândește la „trei români”. Varianta corectă a enunțului este <Unul din trei români își face cumpărăturile o dată pe săptămână>”, spune Radu Paraschivescu.
Un alt exemplu ilustrează situația în care singularul este folosit în locul pluralului. Enunțul este: „Tiberiu este unul dintre puținii studenți care are curajul să vorbească despre acest lucru fără să se teamă de consecințe”. Aici, avem folosit un ”are”, deși situația impune un ”au”. Forma corectă a enunțului este: „Tiberiu este unul dintre puținii studenți care au curajul să vorbească despre acest lucru fără să se teamă de consecințe”.
Cuvântul săptămânii
Alegem pentru această săptămână să vorbim despre substantivul ”pictură”. În DEX, termenul este definit, printre altele, ca: ”Lucrare artistică executată de un pictor; tablou, pânză. Ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc.”. Dincolo de definiție, substantivul ales ne permite să vorbim însă și despre unul dintre cele mai mari jafuri din istoria artei.
În 1911, pe 21 august, din muzeul parizian Luvru era furată ceea ce azi este considerată cea mai celebră pictură a tuturor timpurilor. Este vorba despre tabloul în care Leonardo da Vinci a surprins chipul enigmatic al Monalisei. De fapt, acțiunea a început cu o seară înainte, pe 20 august, într-o duminică. Un bărbat necunoscut a intrat în Salon Carré, locul unde era expus portretul Monalisei, și s-a ascuns într-un dulap în care a rămas până la doua zi, dimineața. Puțin după ora 7,00, reușește să ia tabloul, care cântărea în jur de 40 de kilograme. Ajuns în casa scărilor de serviciu, hoțul îndepărtează rama și sticla și pleacă din muzeu doar cu pictura.
Cum 21 august 1911 a căzut într-o luni, muzeul Luvru era închis pentru curățenie. Astfel, furtul a fost sesizat abia pe 22 august, iar totul a devenit rapid un imens subiect în presa vremii. În căutarea făptuitorului, însuși celebrul artist Pablo Picasso a fost suspectat, însă acesta a scăpat rapid de acuzații.
Hoțul, Vincenzo Peruggia, era un imigrant italian în vârstă de 29 de ani. Acesta a păstrat tabloul, timp de peste un an, într-un cufăr de lemn din apartamentul său. Abia în decembrie 1913 infractorul a fost prins, în momentul în care familia sa a încercat să vândă pictura unui comerciant de artă din Florența.
La începutul lui 1914, tabloul a fost adus din nou la Luvru, potrivit descopera.ro. Pentru fapta sa, italianul a primit un an și 15 zile de închisoare, din care a ispășit doar șapte luni. În prezent, se estimează că peste opt milioane de vizitatori vin la Luvru, în fiecare an, pentru a admira pictura lui Da Vinci.
