Această experienţă de "călătorie mentală în timp", după cum se numeşte, testează capacitatea subiectului de a se proiecta în viitor. "Se întâlneşte la copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani", a declarat pentru AFP cercetătorul din cadrul departamentului de biologie cognitivă. Însă, a intervenit "o dificultate suplimentară, deoarece pasărea trebuia să efectueze o sarcină tehnică, să aleagă un instrument, să îşi atingă obiectivul".
Se cunoştea deja că aceste vieţuitoare utilizează "instrumente", cum ar fi crenguţe, de exemplu, pentru a ajunge la o larvă aflată în trunchiul unui copac. Oamenii de ştiinţă au descoperit apoi, în cadrul experimentelor, că aceste păsări pot folosi tije pentru obţinerea unei surse de hrană.
Profesorul Markus Böckle de la Universitatea din Viena a mers mai departe, demonstrând împreună cu echipa sa capacitatea corbilor caledonieni de a planifica o operaţiune viitoare, una dintre abilităţile definitorii ale inteligenţei umane.
Păsările au învăţat să folosească trei instrumente - o tijă, o pietricică şi un cârlig - fiecare cu un dispozitiv dedicat, care conţinea o bucăţică de carne. Ele au fost apoi dresate să urmeze o secvenţă precisă, cu dispozitivul asociat tijei - un tub de plexiglas -, după cum se explică în studiul publicat miercuri în Proceedings of the Royal Society.
În cadrul unui compartiment, fiecărei păsări i s-a prezentat tubul care conţinea bucăţica de carne timp de un minut. Corbul a fost apoi plasat într-un compartiment adiacent, unde după cinci minute i s-au prezentat cinci obiecte: cele trei unelte, un element "distractor" şi o bucăţică de măr - care face parte din hrana sa.
După ce a ales unul dintre cele cinci obiecte, fiecare pasăre a trebuit să aştepte încă zece minute înainte de a fi dusă înapoi în compartimentul unde se afla tubul care conţinea carnea, pe care au recuperat-o cu ajutorul tijei. Făcând acest lucru, păsările au trecut cu succes aşa-numitul "test al bezelei", în cadrul căruia unui copil i se oferă un desert - măr, în cazul corbului - şi i se precizează că dacă se abţine să-l mănânce va primi unul mai mare mai târziu - carnea, în cazul păsării.
Patru dintre cei şase corbi testaţi şi-au demonstrat capacitatea de a se proiecta în timp. La fel şi în cazul celui de-al doilea experiment, cu acelaşi tub, dar de data aceasta conţinând o bucăţică de măr. Plasaţi în compartimentul cu unelte, unde îi aştepta o bucăţică de carne, corbii nu au ezitat să o ia, în loc să aştepte recompensa mai puţin gustoasă.
Apoi lucrurile s-au complicat pentru cei patru corbi din cei şase care au trecut aceste două teste. Pentru a se asigura că alegerea uneltei nu a fost rezultatul "învăţării prin asociere", în acest caz asocierea tijei cu o recompensă, corbii au fost supuşi, de cinci ori şi în ordine alternativă, la două secvenţe pe care nu le mai experimentaseră - una în care dispozitivul funcţiona cu pietricica, iar în cealaltă în care funcţiona cu un cârlig. "Aceasta este faza dificilă", a explicat Böckle, deoarece cele trei unelte "au aceeaşi valoare, fiecare fiind soluţia într-o situaţie, dar nu şi în celelalte două".
Păsările au fost nevoite să "realizeze un fel de exerciţiu mental cu privire la ceea ce ar trebui să facă în viitor". Trei din cei patru corbi rămaşi au reuşit să depăşească pragul reuşitelor întâmplătoare. Campionul, Neptun, a ales instrumentul corect de nouă ori din zece încercări, urmat de Triton şi Uranus, fiecare cu şapte reuşite din zece tentative. Reuşite care, potrivit studiului, reprezintă o încurajare pentru oamenii de ştiinţă de a continua să studieze capacitatea corbilor caledonieni de a stăpâni "călătoria mentală în timp" şi pentru a explica mecanismele din spatele acesteia.
