Un peşte ale cărui prime semne de existenţă pe Pământ datează de acum 65 de milioane de ani e pe cale de dispariţie, iar câteva dintre ultimele exemplare pot fi găsite chiar în România, judeţul Argeş.
„După mulţi ani de încercări pentru a-l salva ni s-a spus că specia e dispărută”, a declarat pentru BBC biologul Nicolae Crăciun. „Dar eram siguri că se înşeală.”
Aspretele, un mic peşte nocturn care se ascunde sub stânci, are un viitor incert şi e ameninţat din toate părţile. Estimările oficiale indică o populaţie de aproximativ 10-15 exemplare, despre care se crede că trăiesc pe o întindere de 1 kilometru, în apele puţin adânci ale râului Vâlsan. Comparativ cu începutul anilor 2000, când numărul peştilor se ridica la circa 200, diferenţa pare uriaşă. Dar asta nu înseamnă că au fost complet daţi uitării. O echipă de oameni de ştiinţă şi ecologişti militează pentru salvarea speciilor endemice de peşti, cunoscute şi sub numele de Romanichthys valsanicola.
La finalul lunii octombrie, biologul Andrei Togor, în vârstă de 31 de ani, monitoriza speciile de peşte când a descoperit 12 exemplare de asprete într-o porţiune restrânsă a râului Vâlsan. „Să văd un asprete cu ochii mei a fost fantastic", povesteşte el. „Este una dintre cele mai mari recompense pe care le poate obţine un biolog pe teren."
Aspretele este o aşa-numită fosilă vie, ceea ce înseamnă că a supravieţuit milioane de ani fără a suferi modificări esenţiale. Dar iată că în şase decenii activitatea umană a afectat grav habitatul şi populaţia aceste specii.
O parte din acest impact dramatic se datorează barajelor hidroelectrice, construite pe cursul mai multor râuri montane în timpul regimului comunist, la sfârşitul anilor 1960. Până atunci, se crede că aspretele a populat aproximativ 30 km din apele râului Vâlsan, precum şi două râuri paralele: Argeş şi Râul Doamnei.
„A dispărut din Râul Doamnei pentru că nu mai era apă. Timp de un an, albia a fost aproape secată", spune Andrei Togor. „Planului comunist nu-i păsa de specia endemică. Acest peşte a devenit o raritate din cauza oamenilor."
În primăvară, alpinistul Alex Găvan a decis să-şi folosească influenţa din mediul online pentru a face cunoscută problema acestui peşte cu nume de „luptător” ameninţat cu dispariţia speciei.
„Mi-am petrecut copilăria pe malul Vâlsanului”, spune el. „Legendele despre existenţa peştilor erau pe atunci ca nişte mituri, oamenii se întrebau dacă mai trăieşte ceva în râu.”
Împreună cu biologul Nicolae Crăciun şi alţi câţiva voluntari, a elaborat un plan de acţiune pentru salvarea peştilor preistorici. „S-a întâmplat cu voluntari şi bani proprii”, spune el. „Salvarea acestei specii i-ar putea inspira pe alţii în ideea că nu e totul pierdut.”
Salvatorul montan Adrian Dăscălescu îşi aminteşte perioada construirii barajelor, când jumătate din apele râuilui Vâlsan au secat. „Puteam vedea peştele cu ochiul liber, dar apoi a devenit tot mai greu de observat.”
De asemenea, defrişările masive pun în pericol existenţa peştilor. Alte ameninţări sunt şi degradarea generală a habitatului natural, furtul de nisip şi pietriş din albia râului sau depozitarea deşeurilor.
În urma Convenţiei de la Berna privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale europene, asprete a fost inclus pe lista speciilor pe cale de dispariţie, pericolul fiind unul critic.
Mediul său de viaţă e protejat prin lege ca sit Natura 2000 al Uniunii Europene şi ca parte a rezervaţiei naturale Valea Vâlsan. Totuşi, militanţii pentru protecţia mediului se plâng că regulile sunt în continuare ignorate.
