Se întâmplă, uneori, să auzim în jur exprimări de genul: ”Nu l-am auzit pronunțându-se vizavi de această problemă” sau ”Vizavi de această chestiune, îi dau dreptate”. Dintr-o înțelegere greșită a semnificației sale sau pentru că așa enunțul sună mai rafinat, termeul ”vizavi” este folosit aici într-un sens eronat.
La fel ca în aproape toate situațiile ce țin de sensul cuvintelor, Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne poate ajuta să facem lumină și în cazul de față. Din definiție, aflăm că adverbul ”vizavi” înseamnă ”peste drum (față) în față, în punctul exact opus. Substantivat, persoană care se găsește în fața cuiva la o masă, la un bal etc. Față de..., în raport cu.., în comparație cu...”. Așadar, e în regulă să spunem ”Vecinul de vizavi”, dar nu este corect să-l folosim în enunțuri precum: ”Părerea mea vizavi de această problemă”.
Este destul de clar că ”vizavi” se folosește doar în context spațial, nicidecum pentru a exprima orientarea unei opinii în raport cu o altă opinie sau cu o situație dată.
Uneori, în scris, cuvântul mai este folosit și sub forma ”vis-a-vis”, după modelul francez din care provine în limba română. DEX-ul are însă în vedere doar forma ”vizavi”. În concluzie, scriem ”vizavi”, așa cum îl auzim.
Cuvântul săptămânii
În legătură cu violențele petrecute la Washington, pe 6 ianuarie, presa din România a folosit cuvinte precum ”puci” sau ”insurecție”. În limba română, substantivul ”puci” provine din limba germană, unde forma este ”Putsch” şi semnifică o ”acțiune armată a unui grup politic militar care are drept scop răsturnarea puterii de stat printr-un atac neașteptat”.
”Insurecția” semnifică o ”formă de luptă armată, având ca scop înlăturarea regimului politic existent sau a unei armate ocupante”. Acest substantiv a ajuns în limba română din franceză, unde forma este ”inssurection”, dar originea este în limba latină: ”insurrectio”. Uneori, apare folosită expresia ”insurecție armată”, care este, bineînțeles, un pleonasm, deoarece orice insurecție este ”o formă de luptă armată”.
