* „Oraşele nu sunt ziduri, sunt oameni”
„Iarna, Dunărea oftează şi spune om, om, om, şi, până când nu se îneacă un om, nu se linişteşte”.
„Cere într-una suflet de om. Clopotul este sufletul simbolic al unei nave”, povestea dr. Nicolae Dobrovici Bacalbaşa pe puntea lui „Tudor Vladimirescu”, celebrul vapor cu zbaturi al Galaţiului.
Dunărea, mai degrabă gri-mâlit decât albastră, a fost, deopotrivă, personaj şi narator în emisiunea „Tele-viziunea mea”, difuzată sâmbătă pe TVR3.
Povestea Galaţiului, aşa cum merită cu adevărat să fie privit acest oraş şi cum se vede prin ochii doctorului scriitor Bacalbaşa, a început pe Dunăre şi s-a încheiat în sunetul sirenei ambulanţei, pe muchia fragilă dintre viaţă şi moarte, la secţia de reanimare a Spitalului Judeţean.
Medicul gălăţean a dovedit adevărul spuselor lui Tucidide „oraşele nu sunt ziduri, sunt oameni”.
Neconvenţional
Ghid neconvenţional al oraşului, dr. Bacalbaşa şi-a purtat telespectatorii de pe Dunăre pe Domnească, de pe Faleză la Prefectură, Primărie şi Biblioteca „V.A. Urechia”.
După un dialog incisiv cu decanul Facultăţii de Medicină, dr. Aurel Nechita, un popas la redacţia cotidianului „Viaţa liberă” era imperios necesar, pentru un dialog ca între scriitori cu redactorul şef al ziarului, Katia Nanu, sub privirile albastre, avizate, ale motanului birmanez Missy.
Crucile
Aţi privit vreodată cu atenţie faţada Spitalului Judeţean? Ştiaţi asta?
„Al cincilea spital ca mărime al Românie e şi una din marile păcăleli pe care un arhitect a tras-o comunismului”.
„Fiecare geam din acest spital e o cruce albă. Pe proiect, când s-a făcut spitalul nu s-a prins nimeni, după care, toţi s-au apucat cu mâinile de cap şi au zis că singura soluţie, dacă am umplut Galaţiul de cruci albe este să facem pe proştii că poate nu ne agaţă”.
„Şi realmente scandalul s-a fâsâit şi au rămas crucile”, a dezvăluit dr. Bacalbaşa.
În documentarul realizat de TVR3, medicul gălăţean încă mai era purtător de cuvânt al Spitalului şi le dezvăluia jurnaliştilor bătălia pentru viaţa unei femei după o tentativă de suicid, justificat de disperarea de a fi rămas fără loc de muncă.
„Nicolae Iorga, când era prim-ministru şi învăţătorii au venit să se plângă la Constanţa că oamenii nu şi-au luat de câteva luni salariul, le-a spus duceţi-vă şi înecaţi-vă în mare”.
„Populaţia urmează indicaţiile preţioase ale marelui nostru istoric”, a glumit amar dr. Bacalbaşa.
„Cu suspiciunea că dr. Bacalbaşa nu l-a privit vreodată ca pe un şef, dr. Aurel Nechita I-a făcut cea mai picturală descriere:
„Este un om fidel, nu l-am văzut niciodată „lătrând”, merge parcă împotriva vremurilor în care prietenia, fidelitatea, nu mai contează”.
