Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" FERMECĂTURĂ (îndemnare și îndemânare)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ia ascultă, domnişoară!/ de ce-mi pui farmece-n poartă?

vrei să te iubesc în silă?/ să-ţi declar vasalitate?

târcolirea ta mă-ndeamnă/ să mă las de cumsecade -

şi-ai s-orbecăieşti prin lume,/ strâmbă, cu arcada spartă!

Doar ţi-am zis că eşti urâtă/ deocamdată, domnişoară!

doar ţi-am zis că nu sunt gata/ să te iau, să te fac doamnă!

pânda ta mă osteneşte,/ mă provoacă şi mă-ndeamnă

să-ţi arunc mănuşa, poate/ mă mai laşi o primăvară,

poate mă mai laşi o vară,/ poate mă mai laşi o toamnă,

poate mă mai laşi o vreme/ şi un timp, să vezi cum doare

graba ta de-a-ţi cere mâna/ când nu am îndemânare,

nu-s de nasul tău, duduie/ care (zilnic) mă condamnă!

Doamne, du-o la-ndreptare,/ dacă vrei să-mi fie dragă

sclava vrerii tale-n veacuri,/ chioară, strâmbă, cotonoagă!

Doamne, uită-te la mine.../ Doamne, apără şi iartă -

dacă vrei să nu-(ţi) mai umble/ Moartea cu arcada spartă!

Citit 4403 ori Ultima modificare Duminică, 16 Ianuarie 2022 22:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.