Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu una nu că n-aş vrea, dar zău că nu-mi permit nici Disneyland, nici Aqua Land. În schimb, mi-am permis şi vă recomand şi dumneavoastră Creangă Land sau Târgu Neamţ. Merită!
Vrei Cetate? Ai cetate. Vrei mănăstiri? Ai unele mai frumoase ca altele. Vrei păduri? Ai codri de toată frumuseţea, aer curat, artă, tradiţie, amintiri şi poveşti frumoase.
Parcul tematic „Creangă Land” e chiar lângă căsuţa copilăriei lui Nică, din Humuleşti, Casa Memorială „Veronica Micle”, Cetatea Neamţului, Mănăstirea Neamţ, Muzeul de Etnografie şi Folclor „Nicolae Popa”, fosta casă de vacanţă a lui Sadoveanu… sunt tot atâtea argumente pentru o vizită, dacă nu un sejur, în Târgu Neamţ.
Unde-i Nică?
Dacă eşti înalt, trebuie să te înclini ca să pătrunzi în odăiţa scundă de lut a Casei Memoriale „Ion Creangă”. Recunoşti cu bucurie pe rând, toate obiectele care au făcut deliciul „Amintirilor din copilărie” şi simţi cum îţi saltă inima de bucurie – copăiţa de lemn, cuptorul, motoceii cei roşii, furca, vârtelniţa, oalele de lut, ceaslovul, scăunelele şi măsuţa joasă, din lemn la care a ospătat cândva Nică şi familia! Şi parcă auzi glasul copilăriei susurându-ţi la ureche.
Bun venit în lumea personajelor lui Creangă! Micuţ, teribil de kitschos, Parcul Tematic Creangă Land exercită o atracţie extraordinară pentru copii şi părinţi. Pare o variantă românească a muzeului „Madame Tussaud”.
Păcat că personajele sunt cam prăfuite iar vietăţile împăiate roase de molii. Le descoperi pe rând: zgârcita mătuşă Mărioara ameninţă cu măturoiul în mână, Smărăndiţa Popii gata să încalece Calul Bălan pentru o papară nemeritată, Moş Chiorpec, ursul urlând de durere după coada pierdută şi vulpea hlizindu-se în spatele lui, cei trei iezi împăiaţi cu lup şi cu capră cu tot, cuptorul cel fermecat – nu avea plăcinte -, fata babei, fântâna fermecată, sunt toate acolo.
Acasă la Veronica Micle
Ozana cea frumos curgătoare, nu mai e demult limpede ca cristalul, şi seceta a lăsat mai mult albia din ea. Dar în undele rămase tot se scaldă pruncii chiuind de fericire. Şi parcă le-ai urma exemplul.
Dar mai bine urmează drumul până ajungi acasă la Veronica Micle. După bucuria copilăriei, merită să trăieşti fiorii plin de romantism unei iubiri cum doar între Mihai Eminescu şi Veronica Micle s-a putut ţese.
Rochia delicată, neagră, prinsă în cui lângă pălăria cu voalul îngălbenit de vreme pare că o aşteaptă pe Veronica să o îmbrace şi să plece. Cufărul uriaş, de călătorie este pregătit de drum. Veronica Micle doarme somnul din urmă sub cripta de la Văratic.
Şi câte nu mai sunt de văzut!
La 12 km de Cetatea Neamţului, înconjurată de culmi împădurite, te aşteaptă Mănăstirea Neamţ, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”. Nu vă spun nimic mai mult decât: vizitaţi-o!
Poetul Adrian Păunescu i-a dedicat poemul „Artistul din Târpeşti” lui Nicolae Popa, cântăreţ bisericesc, colecţionar pasionat şi consecvent de artă populară autentică, dar şi de obiecte folclorice. Creator popular de măşti, şi unul din numele de referinţă în arta naivă este renumit pentru Muzeul Popular ridicat cu eforturile proprii în curtea casei sale. Încă un obiectiv de vizitat!
V-aţi obişnuit cu casele de vacanţă ale aleşilor? Atunci faceţi popas la Casa memorială „Mihail Sadoveanu” fosta reşedinţă de vară a scriitorului care păstrează ambianţa de epocă dar şi ceva din famecul traiului de odinioară: masă florentină, un şah de fildeş, pianul, sabia de samurai, obiecte de vânătoare şi de pescuit. În concluzie, n-o să aveţi vreme să vă plictisiţi la Târgu Neamţ”.
