Cele mai multe dintre tradiţiile și obiceiurile din perioada Sărbătorilor de iarnă îşi au rădăcinile în credinţele precreştine. Ritualurile din ajunul Crăciunului erau făcute, de fapt, pentru protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei. Cu toate că mare parte din semnificațiile lor de bază s-a pierdut, pe parcursul timpului, acest lucru nu ne împiedică să ne bucurăm în continuare de atmosferă adusă de sărbătorile de sfârșit de an.
Sărbătorile de iarnă încep odată cu Ziua Ignatului, pe 20 decembrie, şi durează până pe 6 ianuarie, atunci când creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ion. Sărbătoarea Crăciunului, marcată pe 25 Decembrie, este poate cea mai iubită şi mai aşteptată zi din an. De la Ignat şi până la Crăciun, tinerii, mai ales cei de la sate, umblă cu ţurca, brezaia sau capra.
Provenienţa obiceiurilor de iarnă
Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă de la cultură la cultură şi de la religie la religie. La români, sărbătoarea are origini păgâne, care datează cu mult dinaintea creştinismului. Aceste credinţe au fost mai apoi combinate cu credinţele creştine.
În apropierea datei de 25 Decembrie are loc şi Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. La aceeaşi dată, romanii sărbătoreau Saturnaliile (sărbătoare închinată lui Saturn, vechi zeu al agriculturii şi al viticulturii - n.r.), moment în care oamenii înstăriți le făceau daruri semenilor mai săraci.
"Pluguşorul şi alte obiceiuri ţinute în această perioadă a anului provin din precreştinism. Doar colindele trimit cu gândul la religie. În rest, nimic nu aminteşte de Naşterea Domnului. Drept dovadă, chiar şi în textele din unele colinde mai vechi găsim simboluri precreştine. Pentru vechii locuitori ai acestor locuri, aceste sărbători simbolizau moartea anului vechi şi naşterea celui nou", explică etnograful Paul Buţa.
Tălăngi pentru alungarea spiritelor
"Cum eşti în prima zi din an, aşa vei fi tot anul", spune o vorbă din bătrâni. Trecerea de la un an la altul însemna şi o purificare a trupului, dar mai ales a sufletului. "Prima zi din an trebuia să te găsească curat. Spiritele rele erau astfel alungate, iar măştile, tălăngile și alte obiecte contribuiau la ritual. Aceste obiceiuri sunt atât de frumoase, de luminoase, nimic nu este violent sau bănuitor. Totul ţine numai de ideea de purificare", mai spune Paul Buţa.
Împrumuturile trebuie returnate
În Moldova, toate activităţile ce au loc în ziua ajunului sunt de fapt ritualuri făcute pentru protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei. Gospodinele trebuie să cureţe toată casa şi să prepare colaci, în vreme ce bărbaţii trebuie să aibă grijă să returneze orice obiect luat cu împrumut peste an. Tot în această zi, femeile coc un colac în forma cifrei opt, care în primăvară urmează să fie afumat şi pus între coarnele boilor ce ară pământul. Pregătită tot în ajun, masa de Crăciun trebuie să conţină în jur de 12 feluri de mâncare, majoritatea gătite din carnea porcului sacrificat în ziua Ignatului. În trecut, nimeni - sau aproape nimeni - nu mânca până când preotul nu venea să sfinţească bucatele.
Etapele colindului
În dimineaţa zilei de Ajun, copiii cei mai mici merg cu colindul. După masă, urmează şcolarii, iar seara le vine rândul tinerilor. "Colindătorii sunt aşteptaţi cu pâine, ofranda câmpului. Obiceiul provine tot din precreştinism şi trimite cu gândul la un zeu agrar, divinitate ce avea o importanţă covârşitoare în perioada respectivă. Colacul pe care îl gătesc femeile are în mijloc o rozetă solară, înconjurată de o margine închisă, pentru a nu putea intra relele. Atunci când flăcăul plecat la colindat primea un colac de la fată, el trebuia să ridice colacul spre cer şi să se uite. Oricum, în trecut, începutul anului era pe 1 martie, de aici şi trimiterile din colinde la florile de măr sau la florile dalbe", adaugă Paul Buţa.
