Ca întâmplare literară, cenaclul "Noduri şi Semne" a fost singura grupare vie de pe aceste meleaguri. Mulți dintre membrii grupului activează în diverse uniuni și societăți literare.
Am hotărât de comun acord ca întrunirile noastre să se desfășoare sub semnul sincerității crude. Multe seri se lăsau cu scântei, când „demontam păpuşa” - cum, cu bună răutate, numeam dezbaterile pe marginea textelor prezentate. Însă disputele în cadru organizat, la obiect, aveau altă ţinută şi finalitate. „Cititorul” se alegea cu ceva-ceva şi nici ceilalți nu rămâneau fără un câştig. Ne păstram „răi” din dorinţa de a ne ajuta întru dibuirea căii personale spre literatura de valoare, „adevărată”. Şi unii şi-au şi găsit-o în substanţa acelor „dispute”, chiar dacă ea s-a dovedit a fi alta decât cea întrezărită şi indicată de „grup”.
”Am iubit până la lacrimi «Noduri și Semne» și pe toți cei pe care i-am întâlnit. Le cer tuturor, prin acest text, să mă ierte. L-am întâlnit pe prozatorul Ion Avram cu celebrele sale proze cu refrene buciumate, inconfundabile, originale - țin minte și acum proza cu trenul: Trenul aleargă. Și Gândul: cu acel «teduc-teaduc, teduc-teaduc» al roților, al bunicii, al copilăriei. Fluturi, cai, ciori, oameni. Înainte, în urmă. Înainte, în urmă. Numai cerul, nu. Și amirosul lui de cai. (…) Iubesc amintirile cu Ion Avram și sunt profund subiectiv față de acest om pe care-l prețuiesc, așa cum îi prețuiesc pe toți cei care au făcut parte din «Noduri și Semne». (…) Și Alina Durbacă a avut o prezență lirică de excepție, sensibilă. Nu mai spun de Panait Căpățână, poetul pe care nu aveai cum să nu-l iubești, liderul trăznăilor memorabile.” (Cristian Biru - în postfață la ”altitudinea 33” a poetului Gelu Ciorici-Șipote)
În prezent, întrunirile noastre se ţin în fiecare seară de vineri în sediul cotidianului ”Viaţa liberă” care găzduieşte si cronicile săptămânale ale dezbaterilor, postate în variantă on-line și pe site-ul cenaclului.
Local, puţini dintre iniţiatorii grupării au mai rămas „pe baricade”; cei mai mulţi mândrindu-se sau consolându-se cu formula „am fost şi eu…”, însă N. şi S. - înainte de a fi o mișcare literară - rămâne aceeaşi stare de spirit dintru începuturile sale, așa cum a afirmat, undeva, prozatorul Dimitrie Lupu. Deviza junimistă va fi mereu actuală: „intră cine vrea, rămâne cine poate”.
