Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului a fost stabilită în 2005 de Națiunile Unite pe 27 ianuarie, pentru a comemora Holocaustul și cea de-a 60-a aniversare a eliberării lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau.
Numărul evreilor români şi al evreilor din teritoriile aflate sub administraţie românească ucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280 000 şi 380 000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit şi aproximativ 135 000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum şi 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte ţări din Europa.
Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o ţară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară. Comisia a decis să nu menţioneze o unică cifră concluzivă privind numărul evreilor ucişi în România şi în teritoriile aflate sub autoritatea sa. În schimb, Comisia a ales să definească două limite între care se plasează această cifră, aşa cum reiese din cercetările contemporane:Între 45.000 şi 60.000 de evrei au fost omorâţi în Basarabia şi Bucovina de către trupele germane şi române în 1941. Între 105 000 şi 120 000 de evrei români deportaţi au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria.În regiunea Transnistriei, între 115 000 şi 180 000 de evrei locali au fost lichidaţi (în special la Odessa şi în districtele Golta şi Berezovca). Cel puţin 15.000 de evrei din Regat au fost ucişi în Pogromul de la Iaşi şi ca urmare a altor măsuri antievreieşti. Aproximativ 132.000 de evrei au fost deportaţi la Auschwitz, în perioada mai-iunie 1944, din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria. Au murit, de asemenea, o mare parte dintre romii deportaţi. Din cei 25.000 de romi (jumătate dintre ei copii) trimişi în Transnistria, aproximativ 11.000 au pierit. Comunităţi rome nomade vechi de secole au dispărut pentru totdeauna.(sursa: Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, Iaşi: Polirom, 2004).
Președintele Israelului, Isaac Herzog, s-a adresat Parlamentului European, potrivit unui comunicat de presă remis redacției, în timpul sesiunii plenare ce a marcat Ziua Comemorării Holocaustului, cerând PE să depună eforturi pentru eradicarea antisemitismului în Europa și să adopte definiția antisemitismului a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului.
În deschiderea ceremoniei de comemorare, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a numit Holocaustul „cea mai mare crimă din istorie. O crimă menită să șteargă un popor de pe fața pământului. O crimă menită să provoace groază unor generații întregi. O crimă care a modelat proiectul nostru european modern, într-o întruchipare a promisiunii atemporale: să nu se mai întâmple niciodată”. Aceasta a subliniat că Holocaustul nu a avut loc peste noapte și că semnalele de alarmă ar fi trebuit să sune cu mult înainte să devină realitate. „În ciuda anilor care au trecut, comemorarea Holocaustului rămâne esențială, deoarece antisemitismul încă există, iar generația noastră este ultima care ascultă mărturii directe ale supraviețuitorilor Holocaustului”, a continuat președinta Metsola.
Parlamentul European va apăra întotdeauna valorile respectului, demnității umane, egalității și speranței, a promis aceasta, adăugând că Parlamentul nu va fi niciodată redus la tăcere în lupta sa pentru apărarea valorilor umane și respingerea urii și discriminării. Președintele Israelului, Isaac Herzog, și-a deschis discursul spunând: „Mă aflu astăzi în fața dumneavoastră în calitate de președinte al Statului Israel, stat național democratic al poporului evreu, dar inima și gândurile mele sunt alături de frații și surorile mele uciși în Holocaust, a căror singură crimă a fost faptul că erau evrei și plini de omenie”. „Europa nu ar putea fi ceea ce este fără evrei”, a adăugat președintele Herzog, dar antisemitismul, „ca o boală autoimună”, a făcut ca Europa să atace o parte a propriului ADN, iar o istorie comună de milenii a fost astfel ștearsă. El a subliniat că antisemitismul nu a apărut din neant - „mașina morții naziste nu ar fi reușit să-și îndeplinească viziunea teribilă dacă nu ar fi întâlnit în cale un sol fertilizat de ura împotriva evreilor”. Pentru președintele Herzog, antisemitismul și negarea Holocaustului încă există, sub noi forme și răspândite prin canale noi – în special pe internet. „Distanța dintre o postare pe Facebook și distrugerea pietrelor funerare într-un cimitir este mai scurtă decât ne-am putea imagina”, a spus acesta. „Mesajele bolnave de pe Twitter pot într-adevăr ucide.”
Prezenţa evreilor în Galaţi este atestată, potrivit informațiilor de pe site-ul aparținând comunității, prin primul cimitir al evreilor din localitate, care datează din anii 1590-1595. Un al doilea cimitir este înfiinţat în 1629, apoi un altul în 1774 şi,în sfârşit, actualul cimitir existent din 1867.
În 2013, membrii comunității evreiești din Galați și invitații lor au sărbătorit din nou Hanukah, în templul refăcut.
Pe 28 aprilie 2014, la Galaţi, a avut loc reinaugurarea oficială a Templului Meseriaşilor, în prezenţa marelui Rabin Menachem Hacohen, a marelui rabin Rafael Şafer, rabinul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a deputatului Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi a preşedintelui Comunităţii Evreilor din Galaţi de la momentul respectiv, Sorin Blumer.
În perioada interbelică, numărul evreilor din Galaţi era foarte mare – din totalul populaţiei, de 85.000, 17.000 erau evrei. Majoritatea lor a emigrat în Israel, iar astăzi, din păcate, comunitatea evreilor din Galaţi nu mai numără decât sub o sută de persoane.
