Scriitorul Ion Țugui s-a născut pe 24 decembrie 1933, în localitatea Vicovu de Jos, județul Suceava. A urmat Școala Medie de Muzică din București, apoi a frecventat, în anii 1954-1959, Facultatea de Instrumente și Canto a Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din Capitală. Student fiind, a fost angajat, în 1957, contrabasist în Orchestra Teatrului de Operă și Balet, până în 1967. A fost apoi redactor literar la Radiodifuziunea Română, profesor de contrabas la Școala Nr. 2 din București, comentator-publicist la "România liberă", director în Ministerul Culturii, redactor-șef la revista "Magazin". A debutat în 1958, în revista "Luceafărul". Primul său volum, "Versuri", a apărut în 1967 și a fost urmat de "Cânturile marelui pod" şi "Ochii fostului". S-a afirmat și în proză, cu romanul "Voivodeasa". A publicat şi un volum de reportaje, "Petrol și oameni". În anul 2001, a înființat Editura "Esoteria", unde și-a publicat ultimele cărți, în general volume cu tentă ezoterică şi parapsihologică. S-a stins din viață la București, pe 20 februarie 2002.
