Gulașul datează din Evul Mediu, când era pregătit de păstorul maghiar pe foc deschis, iar ardeiul nu era încă folosit ca ingredient. La acel timp, era o simplă supă de carne prăjită și ceapă. Gulyáshús a fost declarat mâncare națională maghiară la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar a fost consumat numai de către agricultori, la fel ca și paprica, ajunsă în Europa după descoperirea Americii. Cu toate acestea, gulyáshús a fost folosit și de nobilime pentru a sprijini autonomia națională a Ungariei în Austro-Ungaria. Pe atunci nu existau cărți de bucate tipărite în limba maghiară.
Prima rețetă de gulaș a apărut în 1819, într-o carte de bucate din Praga. Rețeta s-a răspândit rapid în afara Ungariei și nu s-a mai folosit doar carne de vită, ci și carne de porc, de oaie și de cal. În Austria a fost menționată pentru prima dată în 1827 o rețetă a Ungarisches Kolaschfleisch (gulaș maghiar).
