Se împlinesc, astăzi, 16 noiembrie, 130 de ani de la nașterea pictoriței Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, artistă al cărei nume are pentru cultura gălăţeană o rezonanţă deosebită, nu numai pentru faptul că s-a născut, a trăit şi a creat în cetatea dunăreană, că a contribuit la înfiinţarea, în 1951, a Cenaclului Artiştilor Plastici, nucleu din care s-a dezvoltat actuala filială locală a plasticienilor gălăţeni, ci şi pentru că a fost profesoară de desen și istoria artei la mai multe şcoli din oraş şi s-a dăruit cu generozitate muncii didactice, contribuind la realizarea educaţiei plastice a elevilor, la cultivarea gustului şi dragostei acestora pentru frumosul artistic. Mai mult, a îndrumat primii paşi în artă ai unor copii şi adolescenţi care au îmbrăţişat ulterior cariera artistică şi sunt astăzi valori ale picturii şi sculpturii româneşti: Lucia Cosmescu-Vasiliu, Gheorghe I. Anghel, Ion Dumitriu, Napoleon Tiron, Aurel Vlad, Alexandra Hanagic-Drăguțescu ș.a. A ţinut chiar un cerc de pictură, frecventat de mulţi tineri gălăţeni.
Artista a fost al treilea copil al familiei Ludwig Leopold Schmierer - Sylvia Schmierer (născută Tiktin). Tatăl său era comerciant şi consul onorific al Ţărilor de Jos la Galaţi, iar mama era cunoscută în epocă prin acțiunile cu caracter filantropic organizate pentru ajutorarea văduvelor și orfanilor, precum şi prin înfiinţarea Şcolii Particulare Israelito-Română de Fete (care a funcţionat în clădirea în care astăzi se află Şcoala Gimnazială Nr. 16), pe care a condus-o timp de 47 de ani. Bunicul după mamă al artistei era marele lingvist Haimann (după încreştinare, Hariton) Tiktin, autor al unor lucrări de mare valoare pentru cultura română, membru de onoare al Academiei. În compania acestuia, pictoriţa va călători mult în tinereţe prin ţările Europei, având posibilitatea să cunoască arta marilor muzee şi să ia contact direct cu creaţia unor mişcări de avangardă.
În casa părintească din Galaţi, care, aşa cum apare în fotografiile rămase de la artistă, era un adevărat monument de arhitectură, cu terasă la nivelul acoperişului, de pe care se puteau admira Dunărea şi Munţii Măcinului, Dorothea şi fraţii săi, Lothar şi Michael (Miko), se vor bucura de o educaţie aleasă, având posibilitatea să înveţe mai multe limbi străine, să cânte la pian şi să citească din cărţile aflate în biblioteca bogată a familiei.
Dorothea Schmierer a început să deseneze la vârsta de nouă ani. A studiat mai întâi, împreună cu prietena sa Jeanne Helder (Coppel, după căsătorie), cu Antonio Zumino, pictor academist din Veneţia, a urmat apoi cursurile Institutului secundar superior "Filipide" din Galaţi, iar în 1911, la Viena, a frecventat atelierul pictorului, gravorului şi criticului de artă Hermann Struck. În anul următor, 1912, a urmat un stagiu de două luni, alături de Jeanne Helder, la Academia Julian din Paris. În decembrie 1913, a participat la expoziţia "Pictorul Antonio Zumino şi elevii săi", deschisă la "Grand Hotel" din Galaţi. Pentru o scurtă perioadă (1913-1914), aflându-se la Berlin, a fost eleva lui Lovis Corinth şi Johannes Lippmann, la Academia de Artă din capitala Germaniei. În timpul Primului Război Mondial, cele două prietene, Dorothea şi Jeanne, au avut prilejul să lucreze, la Galaţi, cu pictorul Ion Theodorescu-Sion, prin intermediul căruia au pătruns principiile artei lui Paul Cezanne. În perioada 1919-1922, artista s-a aflat din nou la Berlin, studiind cu pictorul şi gravorul expresionist Willy Jaeckel. Pe 8 iunie 1924, la Galaţi, s-a căsătorit cu Wilhelm Roth, comerciant, cu care va avea două fiice: Ruth şi Anne-Louise. Ruth, arhitectă de profesie, a fost soţia criticului, istoricului literar şi prozatorului Ovid S. Crohmălniceanu, şi el originar din Galaţi. După ce, în 1930-1932, a studiat la Academia Ranson din Paris, în anii 1932-1935 a frecventat atelierul lui André Derain, artist care, după experienţe foviste şi cubiste, s-a orientat spre tradiţia vechilor maeştri, practicând o pictură realistă.
În expoziţiile româneşti, Lola Roth a debutat în 1933, la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din Bucureşti, cu tablourile: "Portret", "Fetiţa cu pelerină", "Natură moartă" şi "Autoportret". Pentru acesta din urmă a primit Premiul "Anastase Simu", iar tabloul a fost achiziţionat pentru muzeul cu acelaşi nume. În 1934, a prezentat patru nuduri şi un portret la Salonul Oficial de Desen şi Gravură, iar pe 14 aprilie 1935 a deschis prima sa expoziţie personală, la Bucureşti.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, pictoriţa a rămas definitiv la Galaţi, dedicându-se activităţii didactice. A fost profesoară de desen şi istoria artei la mai multe şcoli (Liceul Comunitaţii Evreieşti, Liceul de Fete "Mihail Kogălniceanu", Şcoala Elementară de Fete Nr. 1, Şcoala Elementara de Băieţi Nr. 1, Şcoala Medie de Băieţi Nr. 3) şi a participat la viaţa culturală a oraşului şi a mişcării plastice, prezentând lucrări în cadrul expoziţiilor organizate la Bucureşti sau în alte oraşe ale ţării. În februarie-martie 1972, Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană Românească i-a organizat prima expoziţie retrospectivă, manifestare care va fi găzduită în 1975 şi de Muzeul "Simu" din Capitală.
Deşi s-a numărat printre cei care în 1951 au pus bazele Cenaclului Galaţi al UAPR, abia în 1975 a fost admisă în rândul membrilor Uniunii Artiştilor Plastici. În același an, a primit Premiul revistei "Arta", o recunoaştere foarte târzie a valorii creaţiei unei pictoriţe de o profundă originalitate şi complexitate. A încetat din viaţă pe 3 aprilie 1981, la Bucureşti.
În 2003, fiica sa Anne-Louise Roth şi soțul acesteia, prof. univ. Alexandru Cezar Ionescu, au donat Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi 74 de lucrări de pictură și grafică ale artistei, Muzeului Naţional de Artă al României - 210 picturi, desene şi gravuri (unele dintre acestea clasate în categoria juridică "Tezaur"), iar Muzeului "Brukenthal" din Sibiu - 49 lucrări. Cu lucrările primite, instituția gălățeană i-a organizat expoziții în 2004, 2014 și 2023.
Lola Schmierer-Roth - "Peisaj din Galaţi"
Lola Schmierer-Roth - "Visare"
