Cea mai importantă bătălie din istoria războaielor napoleoniene, cea de la Austerlitz, este cunoscută și ca "Bătălia celor 3 împărați": Napoleon - împăratul Franței, Francisc I - al Austriei și țarul Alexandru - al Rusiei, toți prezenți pe câmpul de luptă.
La începutul anului 1805, Austria și Rusia s-au alăturat Angliei în lupta contra Franței, în ceea ce s-a numit A Treia Coaliție. Astfel, după un consiliu al comandanților trupelor ruso-austriece, la 1 decembrie 1805, țarul Alexandru a decis declanșarea imediată a luptei.
Bătălia a început în dimineața zilei de 2 decembrie 1805, cu atacuri furibunde ale aliaților ruso-austrieci asupra armatei franceze, dar trupele napoleoniene au respins atacurile succesive.
Bătălia de la Austerlitz este considerată o capodoperă tactică. Francezii dispuneau de 65.000 de oameni, iar aliații aveau în jur de 73.000 de soldați. Napoleon și-a slăbit în mod intenționat flancul stâng, sperând că rivalii vor arunca cele mai numeroase trupe în acea zonă, urmând ca el să atace puternic în flancul drept. Țarul a decis să trimită mai mulți soldați de pe frontul central pentru a întări atacul de pe flancul sudic. Acest lucru i-a permis lui Bonaparte să atace zona centrală a inamicului, străpungând linia austro-rusă. Garda Imperială Franceză a reușit să zdrobească unitățile similare ruse și să le facă să se retragă în dezordine.
Țarul Rusiei și împăratul Austriei au asistat năuciți la înfrângerea armatelor lor. Pierderile aliaților s-au cifrat la peste 27.000 de oameni și 150 de tunuri, în vreme ce francezii au pierdut doar 9.000 de oameni.
