Paul Verlaine, poet simbolist, s-a născut pe 30 martie 1844, la Metz, Franța. În 1851, familia lui s-a mutat în Paris, unde a urmat studiile liceale. În anul 1862 și-a luat diploma de licență, apoi, urmând dorința tatălui, a devenit căpitan de infanterie, intrând în serviciul public.
Versurile de început („Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: „Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, „Înțelepciune” (1881), „Odinioară și altădată” (1885), „Iubire” (1888), „Elegii” (1893) etc. El afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din „Arta poetică” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului.
S-a stins din viață pe 8 ianuarie 1896, la Paris.
