Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare, s-a născut pe 16 februarie 1910, la București. A urmat Școala Centrală ”Maria Brâncoveanu” între 1921 și 1928. În 1931, şi-a luat licenţa în filosofie, absolvind, concomitent, cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, la clasa profesorului Ion Manolescu, iar în 1932 şi-a luat şi licenţa în litere.
După câteva luni în care a jucat pe scena teatrului din Cernăuţi, Lucia Demetrius a devenit actriţă a companiei teatrale „13 şi unu”. În 1934, a plecat la Paris pentru a studia la École des hautes études sociales et de journalisme.
A debutat în publicistică în 1933, în „Vremea“, iar în literatură în 1934, când i-a apărut în „Revista Fundaţiilor Regale“ un fragment din viitorul roman „Tinereţe“, publicat în volum în aprilie 1936, carte ce a fost distinsă cu Premiul „Femina”. În 1937, a realizat, alături de Marietta Sadova, adaptarea scenică a romanului “Suferințele tânărului Werther” pentru Teatrul Național.
Prozatoarea a colaborat în perioada interbelică cu gazetele epocii, „Vremea”, „Rampa“, „Adevărul literar“, „Cuvântul liber“, „Evenimentul“, iar între anii 1943-1945 a publicat cronici dramatice în „Rampa“, „Evenimentul“ şi „Bis“.
Începând din 1944, Lucia Demetrius a devenit profesoară la Conservatorul seral muncitoresc și, pentru o perioadă de trei ani, prim secretar de presă la Ministerul Informaţiilor şi Propagandei.
Debutul în dramaturgie a avut loc în aprilie 1946, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu piesa “Turneu în provincie”. În perioada 1950-1952 a semnat, ca regizoare, spectacole la teatrele din Sibiu și Braşov și a continuat să publice în presa vremii. A devenit în anii ’50 activistă culturală din convingere, era membră a Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor, participa cu entuziasm la întâlnirile de partid, mergea prin fabrici și uzine ținând conferințe, iar piesele îi erau puse în scenă și volumele îi erau publicate în tiraje impresionante.
Printre operele publicate în acea epocă, se numără piesele de teatru “Cumpăna”, “Premiera”, “Oameni de azi”, “Oameni și jivine”, “Trei generații”, “Ultima Tauber”, “Arborele genealogic”, “Vlaicu și feciorii lui”. Scriitoarea a tradus din Turgheniev, Tolstoi, Gogol, Maupassant, Hugo, Balzac, Flaubert și Shakespeare.
A încetat din viață pe 29 iulie 1992 la București, la vârsta de 82 de ani.
