Oameni de seamă. Grigore Alexandrescu, cel mai valoros fabulist român

Oameni de seamă. Grigore Alexandrescu, cel mai valoros fabulist român
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Grigore Alexandrescu, poet și fabulist, s-a născut pe 22 februarie 1810, la Târgoviște. În anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui Jean-Alexandre Vaillant, care, în 1832, devine Colegiul Național „Sfântul Sava”. Cultura sa a fost consolidată de pasiunea pentru literatură, pentru lectura din Xenofon, Tucidide, Plutarch, clasicii secolelor XVII și XVIII, Voltaire și Racine, din primii romantici francezi.

La 6 martie 1832, are loc debutul său literar, în „Curierul românesc”, cu poezia „Miezul nopţii”, apoi, în acelaşi an, publică şi primul său volum de poezii, „Eliezer şi Neftali”, poezii traduse şi originale. În anul 1838, îi apare al doilea volum de poezii „Elegii şi fabule” şi tot atunci începe să colaboreze la cotidianul „România”. Călătoria la mănăstirile din Oltenia, din anul 1842, a reprezentat sursa de inspiraţie pentru cele mai importante poezii cu filon patriotic - „Umbra lui Mircea la Cozia”, „Răsăritul Lunii la Tismana”, „Mormintele la Drăgăşani” - şi pentru un „Memorial de călătorie”. Tot în 1842, publică cel de-al treilea volum al său, „Poezii ale lui Gr. Alexandrescu”, iar în 1855, satira „Răzbunarea şoarecilor sau Moartea lui Sion” şi fabula „Iepurele, ogarul şi copoiul”.

”Satiră Duhului meu” se numără printre cele mai cunoscute creaţii ale lui Alexandrescu, expresie deplină a ironiei față de imaginea vieţii mondene a timpului său, însoţiță de notaţia acută a ridicolului şi a falsităţii. Fabulele lui Alexandrescu (între ele câteva capodopere ale genului: ”Boul şi viţelul”, ”Câinele şi căţelul”, ”Toporul şi pădurea”, ”Oglindele”, ”Vulpea liberală”) își au originea în racilele vieţii sociale şi, mai ales, politice ale vremii, devenite ţinte de atac pentru un fin observator al societății contemporane aflate sub cenzura autorităților.

Grigore Alexandrescu este ultimul fabulist autentic din literatura română, un observator realist ce devine, în fond, un moralist clasic. La fel ca la modelele sale (La Fontaine, Voltaire, Krâlov), el nu urmăreşte studiul unor caractere, ci o imagine-emblemă a defectului moral personificat de tipologia realizată printr-o convenţie animalieră. Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome, epistola, meditația și satira.

S-a stins din viață pe 25 noiembrie 1885, la București.

Remember, Oameni de seamă, colecție de articole

Citit 524 ori Ultima modificare Miercuri, 21 Februarie 2024 13:38

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.