* Sex cu zbierete, urlete şi alte mituri *
De cum trec pe lângă o masă locuită de bărbaţi, urechile-mi ciulite elefantin nu prind discuţii despre dero. Nici despre maşini. Nici despre Hegel.
Mutanţii vorbitori sunt prinşi toţi însă în istorisiri fabuloase, despre femei care le-au smuls hainele de pe ei, i-au dorit cu bestialitate, s-au năpustit asupra lor şi i-au zdrobit cu pasiunea carnală. Lor le-au sărit creierii, au trăit momentul, după care s-au întors la salata orientală de acasă, în care nevasta mai scapă de control câte un fir de păr, să vadă dacă nesimţitul mănâncă mai departe – semn că o iubeşte în continuare.
Aşadar, ei, săracii, agresaţii, sunt cei care, asemenea Nemuritorului, trebuie să ducă povestea înfocată şi descreierată mai departe. Povestea unui desfrâu de pomină, care a meritat toţi banii, toate injecţiile, tot chinul nesomnului şi alte jertfe nicidecum simbolice.
„Sex? Adică, vrei să zici, copii”
Nici că se poate mai diferit şi mai e dos în cazul damelor. Apăi, noi, ca să fiu succintă, suntem toate virgine. Nu facem sex, iar dacă totuşi păcătosul de context ne sileşte să admitem o vagă deflorare, închidem sfioase ochii şi înălţăm din umeri: „S-a… întâmplat, tu”.
Nici gând să istorisim barbarisme de genul celor descrise mai sus. Cum oare?! Pe noi bărbaţii ne-au curtat, ne-au spus suav că ne iubesc, ne-au pupat pe frunte, am dansat ritmat la nuntă şi uite, suntem gravide. Sau, mă rog, uite-l pe Gogu, are 5 ani.
A fi sau nu? Că unele nu înţeleg
Vorbim despre tampoane, gaze (băşini nu le mai spunem, că suntem sensibile în afara casei), ciuperci de la degetele de la picioare, ne arătăm buba de la încheietură, zicem despre coşuri, Papanicolau şi programele tv.
Tabu sunt doar două subiecte: finanţele pe care le spargem în folos propriu şi sexul pe care dacă am admite că îl facem, am fi nişte stricate.
„Adică, pentru tine de ce este aşa important?” m-a întrebat sincer deranjată o fostă amică, pe când istoriseam că nu trăiesc compatibilităţi sub formă de curcubeu cu un iubit talentat la grafica pe calculator şi atât.
Am privit-o mirată, mai ales că nu-mi aminteam s-o fi trimis pe ea să presteze „in loco”. „Adică, ar trebui să nu mă intereseze aspectul?” am întors-o diplomat.
„Fată, pentru mine nu e mare chestie, aşa că nu te înţeleg”, a zis femeia şi conversaţia s-a înţepat sub formă de balon tras în furculiţă.
Like a virgin, deci fără probleme
Am tăcut ipocrit, la rându-mi, când o altă prietenă a deplâns – horror! – în gura mare, lipsa din pat a iubitului. Neiniţiata s-a simţit imediat ca măgarul între oile tăcute, legate parcă la transmisiile extratereştrilor, nimeni nevoind să admită că a auzit aşa oroare.
Cu atât mai ciudat, zic eu, de unde apar netrebnicele care cutreieră amintirile bărbaţilor. Femeile-porno, toate numai dorinţă, numai avânt erotic, numai fuste de can-can şi mişcări a la Pamela Anderson sub efectul lui Tommy Lee.
Până şi la doctor, nu te întreabă nimeni „Dar dumneavoastră când ziceţi că aţi rămas?” ci auzi tot o frază septică: „Când a fost ultima menstruaţie?”. Calice cu amănuntele dezbrăcate, pretindem mai departe, infantil, că nu vrem decât dragoste.
Fie vorba între noi, nu a fost bărbat pe care doar să îl iubesc, şi să nu îl înşel. Când însă iubirea, sexul, tăcerea şi povestitul în doi au început să existe împreună, m-am oprit. Mda, virginitatea costă, dar cine dracu’ dă doi bani pe ea?!
