Nicolae Titulescu, diplomat, jurist şi om politic, s-a născut pe 4 martie 1882, la Craiova, unde a urmat studiile primare şi liceale. În 1900, după absolvirea Liceului "Carol I", datorită abilităţilor oratorice, descoperite la o vârstă fragedă, a început studii de drept la Paris. În 1905, după obţinerea doctoratului, s-a întors în România, devenind profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi. Doi ani mai târziu, s-a transferat la Universitatea din Bucureşti.
Membru din 1907 al Partidului Liberal Conservator condus de Take Ionescu, Titulescu a avut o ascensiune politică fulminantă. În 1912, a fost ales deputat, poziţie din care a militat pentru întregirea României prin intrarea în război. În 1917, a fost numit ministru de Finanţe, iar în anul următor a contribuit la înfiinţarea Comitetului Naţional Român.
Din 1921, a fost reprezentant permanent al României la Liga Naţiunilor, urmând să fie ales de două ori preşedinte al acesteia, în perioada 1930-1932. Din această funcţie, a luptat pentru păstrarea graniţelor aşa cum au fost stabilite prin tratatele de pace de la Paris şi pentru buna cooperare a marilor puteri cu statele mici.
A ocupat de trei ori poziţia de ministru al Afacerilor Străine, în perioada 1928-1936. A dus o politică vie împotriva nazismului şi a regimurilor de dreapta în general, realizând pericolul pe care acestea îl reprezentau pentru siguranţa frontierelor României. În acest sens, a depus eforturi pentru încheierea Micii Înţelegeri (1933) şi a Înţelegerii Balcanice (1934), cu scopul protejării României de invadatori.
În august 1936, cercurile de dreapta au preluat puterea, iar Carol al II-lea l-a demis pe Titulescu din toate funcţiile şi l-a expulzat din ţară. Pentru început, diplomatul român s-a refugiat în Elveţia, urmând să se stabilească apoi în Franţa, la Cannes, în 1937. Deşi se afla în afara graniţelor ţării, şi-a continuat activitatea şi a militat pentru evitarea războiului, prin articole și conferinţe în Franţa şi Marea Britanie.
Personalitate marcantă a diplomaţiei, Nicolae Titulescu este creditat cu introducerea ideii de "spiritualizare a frontierelor", care presupune o apropiere transnaţională bazată pe valori spirituale şi culturale.
S-a stins din viaţă pe 17 martie 1941, la Cannes.
