Profesorul, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu s-a născut pe 12 martie 1941, la București. A absolvit Liceul "Ion Luca Caragiale" din Capitală, iar în 1962, Facultatea de Filologie, secția arabă-română, a universității bucureștene. A participat la cursurile profesorilor Tudor Vianu si George Călinescu, iar în 1970 a devenit doctor în filologie al Universității București. A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară "G. Călinescu" al Academiei Române, iar, după 1990, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română. A fost, de asemenea, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române, actualul Institut Cultural Român (1994-2003) şi preşedinte al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată (2009-2011). A publicat numeroase volume și studii de critică și istorie literară. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediții critice (1983) și pentru eseu (2015), Premiul Academiei Române pentru istorie literară (1986), Premiul "Șerban Cioculescu" al Muzeului Național al Literaturii Române pentru volumul "Am fost martor. Istoria literară ca depoziție" (2018), Premiul Național pentru critică literară "Garabet Ibrăileanu", acordat de Uniunea Scriitorilor din România (2020). A publicat 15 volume de istorie și critică literară şi a îngrijit aproximativ 30 de volume de ediții critice etc. A publicat peste 60 de studii (dintre care 12 în reviste din străinătate, în Franța, SUA, Anglia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Siria), etc. A încetat din viață pe 22 aprilie 2022, la București.
Oameni de seamă. Mircea Anghelescu, critic și istoric literar de marcă Scris de P.V.O.
Etichetat cu
