Uneori, părintele se întreabă dacă comportamentul sexual al copilului este normal. Ar vrea să ofere copilului informații, dar nu prea multe. Înțelegerea dezvoltării psihosexuale poate produce confuzie și jenă atât din partea părintelui, cât și a copilului.
Studiile au arătat că există anumite stadii de dezvoltare ale sexualității pe care le atinge orice copil sănătos. Adulții pot avea diferite valori morale, dar există lucruri pe care ei ar trebui să le știe pentru a-și ajuta copiii să se dezvolte sănătos din punct de vedere sexual.
Etapa 1: descoperirea și explorarea
Dezvoltarea sexuală la copii începe încă de la naștere. Bebelușii se concentrează în totalitate asupra simțurilor: tactil, auditiv, vizual, gustativ și olfactiv. Prin intermediul simțurilor, bebelușii pot avea un sentiment de confort și siguranță. Dezmierdările și alintarea bebelușului sunt foarte importante, dat fiind faptul că acestea constituie baza sănătății sociale și a dezvoltării emoționale a copilului. În această etapă, bebelușii sunt preocupați de descoperirea lumii înconjurătoare. Acest fapt este evident din tendința lor de a suge (simțul tactil) jucăriile, de a privi fețele sau de a mișca obiectele mobile (simțul vizual) și de a asculta muzică (simțul auditiv). Bebelușii își descoperă și propriile corpuri. Își ating frecvent corpul, uneori și organele genitale. Asta are loc mai degrabă întâmplător decât intenționat.
Copiii mici, cu vârste de până la doi, trei ani, devin conștienți de propria persoană și de corpul lor. Ei află și despre faptul că exteriorul lor diferă de cel al altor copii și adulți. Copiii mici află că sunt băieți sau fete și devin foarte interesați de propriile corpuri și de cele ale oamenilor care îi înconjoară. La această vârstă încep să-și atingă organele genitale intenționat, deoarece aceasta îi face să se simtă bine. Copiii mici, de asemenea, resimt o nevoie puternică de contact fizic. Le place să stea pe genunchii cuiva și să se bucure de răsfățuri. Ei încep să învețe și despre ceea ce trebuie și nu trebuie să facă (normele sociale).
Etapa 2: învățarea regulilor, joaca și prieteniile
Între patru și şase ani, copiii intră mai des în contact cu grupurile mari de oameni (la grădiniță și școală). Ei învață tot mai mult cum „ar trebui” să se comporte (normele sociale). Învață că adulții dezaprobă expunerea și autoatingerea sau atingerea altor persoane în public. Explorarea propriului corp, precum și a altor persoane este exprimată îndeosebi în condiții de joacă („jocuri sexuale”): „de-a mama și tata” și „de-a medicii și asistentele medicale”, la început deschis, dar mai târziu în secret, deoarece deja au aflat că nu este etic ca cineva să fie dezbrăcat în public. Tot aceasta este „Etapa cuvintelor necenzurate”: copiii își descoperă limitele. Ei observă că unele cuvinte rostite provoacă anumite reacții din partea celor din jur. La această vârstă sunt foarte interesați de reproducere și adresează la infinit întrebări precum „de unde vin copiii?” Majoritatea copiilor încep să se simtă rușinați față de corpul lor și să-și impună limite. Ei știu deja că sunt băieței sau fetițe și că așa va fi mereu. Ei își dezvoltă idei clare despre „ceea ce face un băiat” și „ceea ce face o fată” (roluri de gen). În acest interval stabilesc relații de prietenie cu alți copii: de ambele sexe sau uneori doar cu alți băieți sau fete (de același sex). Copiii de această vârstă deseori asociază prietenia și faptul de a plăcea pe cineva cu „îndrăgostirea”.
Etapa 3: rușinea și prima dragoste
S-ar putea ca, între şapte și nouă ani, copiii să înceapă să se simtă anapoda dacă sunt goi în prezența altor oameni. Ei nu mai doresc să se dezbrace atunci când în preajma lor se află persoane adulte. Copiii adresează mai puține întrebări despre sex, dar acest fapt nu înseamnă că ei sunt mai puțin interesați de subiect. Ei au observat că sexul este un subiect „încărcat” și că nu se obișnuiește să fie discutat în public. Acum copiilor le place mult să se joace cu imaginația, utilizând tot ceea ce văd în jurul lor (familia, școala, TV etc.). Fantezia și realitatea sunt adesea confundate. Ei pot avea fantezii despre dragoste, de exemplu, uneori chiar fiind îndrăgostiți de cineva de același sex. Tot la această vârstă se formează grupuri de băieți și fete, fiecare încercând să afle câte ceva despre celălalt. Băieții deseori consideră fetele „proaste” și „copilăroase”, în timp ce fetele tind să creadă că băieții sunt „prea bătăuși” și „se comportă ca huliganii”. Într-o situație de grup (clasă, prieteni), copiii adesea consideră că este foarte important să arate că sunt maturi, puternici și inteligenți. O modalitate este de a vorbi despre câte cunosc despre sex, utilizând un limbaj sexual. Copiii inventează rime pentru cuvintele sexuale și împărtășesc glume pe același subiect (glume necenzurate). Deseori nici măcar ei nu înțeleg despre ce vorbesc. Tot la această vârstă, copiii trăiesc și primele emoții de dragoste.
Etapa 4: pre-pubertate și pubertate
La 10-11 ani începe pubertatea. Hormonii sexuali devin activi, manifestându-se în dezvoltarea comportamentală și fizică, precum și în schimbările de percepție și de dispoziție. De regulă fetele ajung la pubertate cu doi ani mai devreme decât băieții. Cele mai evidente modificări fizice sunt creșterea sânilor și în înălțime. De la aproximativ 10 ani, copiii devin mult mai interesați de sexualitatea adulților. Ei au mai multe fantezii despre sexualitate, aud și văd diferite lucruri în cărți, la TV și pe internet, care le trezesc curiozitatea. Totuși, răspunsul lor ar putea fi unul modest sau improvizat, atunci când sunt implicați într-o discuție despre sexualitate. Primul pas în dragoste ar putea fi întreprins pe parcursul acestei etape: tinerii încep a ieși la plimbare unul cu altul și avansează prudent unul spre celălalt (se țin de mână, se sărută pe obraz etc.).
Între 12-15 ani vorbim de pubertate. Majoritatea băieților ajung la pubertate la această vârstă. Testiculele și penisul lor încep a crește, precum și părul de la subraț și cel pubian. Ei trec printr-o creștere bruscă. Vocea devine mai profundă și începe să le crească părul pe față. În jurul vârstei de 13 ani, la băieți apare prima ejaculare, fiind un semn că sunt pregătiți pentru viața sexuală și pot zămisli copii. Și fetele continuă să se dezvolte. Ele au trecut deja printr-o creștere bruscă, la această vârstă începând a crește părul de la subraț și cel pubian. La vârsta de 12 ani (în medie), la fete apare prima menstruație, fiind un semn că, din punct de vedere strict fizic, sunt pregătite pentru viața sexuală și pot rămâne însărcinate. De aceea, discuţiile despre prevenţie a sarcinilor şi a maladiilor cu transmitere sexuală trebuie să aibă loc mai devreme, astfel încât adolescenţii să conştientizeze pericolele la care se expun în cazul în care au contacte sexuale neprotejate.
Articol realizat din surse online
