Fizicianul și inventatorul Dragomir M. Hurmuzescu s-a născut pe 13 martie 1865, la București. În 1884, a absolvit Colegiul "Sf. Sava", apoi Facultatea de Științe a Universității București. A obținut o bursă de studiu la Universitatea Sorbona din Paris, unde, în 1890, a devenit licențiat în fizică, iar în 1896, doctor în fizică. În timpul șederii la Paris, a lucrat în laboratorul de la Sorbona, alături de Marie și Pierre Curie. În această perioadă, a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică, al Comitetului Savanților Străini din Franța și al Societății Fizicienilor Germani.
În 1896, s-a întors în țară și a fost numit conferențiar de matematici generale la Facultatea de Științe a Universității din Iași. Pe parcursul activității sale profesionale, a mai deținut funcțiile de director al Liceului Internat (în prezent Liceul "Costache Negruzzi") din Iaşi, secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, director al Institutului Electrotehnic, decan al Facultății de Științe din București.
A avut contribuții în domeniile electricității și fizicii. O parte din cercetările sale au apărut în publicațiile de specialitate ale vremii precum Analele Academiei de Științe și Buletinul Societății Franceze de Fizică.
A inventat dielectrina și a construit electroscopul care-i poartă numele. A fost ctitor al radiofoniei românești. În anul 1901, a repetat și a realizat, la Iași, experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov și ale altora din perioada 1895-1901.
În 1910, la Facultatea de Științe din Iași, a inițiat înființarea unei școli de electricitate, demers care a stat la baza fondării, în 1913, a Institutului Electrotehnic din Iași.
În 1922, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care la 1 noiembrie 1928 a difuzat prima emisiune. Acesta a fost momentul care a inaugurat, practic, postul național de radio din România.
În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe din România. În 1927 a fost ales președintele Comitetului Electrotehnic Român.
A încetat din viață pe 31 mai 1954, la București.
