Poetul, prozatorul și jurnalistul Vasile Copilu-Cheatră s-a născut pe 5 aprilie 1912, la Vulcan, Hunedoara.
A urmat şcoala primară în comuna Iara, Liceul de băieţi din Turda şi Şcoala normală de învăţători din Cluj. În perioada 1933-1937, a studiat la Liceul "Gheorghe Bariţiu" din Cluj, apoi la Şcoala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj. S-a înscris la Academia Pedagogică din Bucureşti, apoi la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
În perioada 1934-1938, a fost învăţător în Albac, apoi a ocupat posturile de inspector şcolar la Cluj, psiholog la Penitenciarul din Cluj, asistent universitar ş.a.
A debutat cu povestirea "O zi de vacanţă", publicată în "Arieşul" din Turda (1926). Editorial, a debutat cu "Cartea moţului", în 1937.
A contribuit la întemeierea revistelor "Lanuri", "Crai nou" și "Detunata". S-a afirmat în poezie încă din anii interbelici, făcând parte din generația tânără, alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, George Boldea. A colaborat la "Arieșul", "Patria", "Darul vremii", "Herald", "Fruncea", "Gând românesc", "Universul literar", "Curentul literar", "Blajul", "Familia", "Luceafărul", "Revista Fundațiilor Regale" și "Symposion", iar după război, la "Orizont", "Tribuna", "Steaua", "Astra", "Vatra", "Familia" și "România literară".
Pe 22 mai 1950 a fost arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în "lagărul morții" de la Capul Midia. Acolo a scris "Balada popândăului", pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec, pe care o cântau deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i s-a interzis publicarea, rămânând în domiciliu forțat la Brașov şi fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. În 1981, cu scop de propagandă politică din partea regimului, i s-a permis să meargă pe urmele mentorului și prietenului său Aron Cotruș, pentru adunarea unor manuscrise și corespondențe ale acestuia, în Spania, Portugalia și Franța. În Spania l-a reîntâlnit pe Salvador Dali. În urma acestor călătorii, a apărut "Resurecția unui poet: Aron Cotruș", București, 1981, semnată de Ion Dodu Bălan.
A rămas cunoscut mai ales prin poeziile sale de protest social și național, cuprinse în antologiile ce înfierau nedreptul Dictat de la Viena: Emil Giurgiuca, "Transilvania în poesia românească", 1943; George Togan, "Ne cheamă Ardealul", 1944. Din aceste antologii, a rămas celebră poezia "Noi n-avem țară de vânzare".
În 1981, i s-a acordat Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov.
A încetat din viață pe 7 decembrie 1997, la Brașov.
